|
ma emotionam ori de cate ori ii auzeam vocea la telefon...
de vreo saisprezece ani nu mai locuiam cu el.
ori de cate ori veneam acasa, in oraselul meu natal, imi placea ca, la fiecare cinspe metri, il saluta cate cineva.
incapatanat, cu un umor spontan, greu de egalat in replici ironice...
am niste poze cu el de la inceputul anilor 60...cand toata lumea impartea aceeasi saracie, dar cei tineri incercau sa fie la moda prin imbracaminte, frizura, etc.
maica-sa, casiera o viata intreaga la cinematograf, i-a cunoscut pe toti marii actori ai vremii care veneau in turneu pe la husi, incepand cu birlic si terminand cu octavian cotescu sau emanoil petrut.
taica-meu intra pe gratis la filme, normal...probabil ca chestia asta i-a usurat cucerirea maica-mii...
sunt multe...
simteam nevoia sa impartasesc cu cineva aceasta veste.
fiecare dintre noi ne gandim cum va reactiona in astfel de momente, intr-un fel ne si pregatim o regie, dar cand e sa se intample, toate "scenariile" initiale pica si te comporti exact cum iti dicteaza imprejurarile...
__________________
"Macar am incercat!" - McMurphy, "Zbor deasupra unui cuib de cuci".
|