|
Primãvarã în Campucia
Jagardele optimiste,
Învelite-n foi de viþã,
Alergând în lung de piste,
Arse cu-o peltea pestriþã.
Zbor fãlos capace leneºi
Peste creºtet de cratére.
Veºmântat în in, un nene-ºi
Ia aleanul ce ºi-l cere.
Viscerale ºomoioage
Se conþin în bolta vremii.
Vine tigva sã le roage
Pentru un retur la remi.
În tripouri scofâlcite,
Spasmul gãunos abdicã,
Poleieºte ºi înghite
Crini palpaþi la o adicã.
Nu se lasã mai prejosu-i
Nici baronul sforãrimii.
Pentru cã în viaþã sosu-i
Sã profiþi din plin de Mimi.
Echipaþi cu tot dichisul,
Fosforiþii se-nºirúie,
Aºternându-ºi blând caisul
Pe-o structurã cu gurguie.
"Hopla!" un tentacul strigã,
Împrãºtiindu-ºi epoleþii.
A scuipat un as ºi-o rigã,
Sincopaþi, pe luciul gheþii.
Tamponând cu sugativã
Sub o streaºinã de nouri,
ªipcile i se derivã
În perniþe cu ecouri.
Peste tot abisul care
Abundeazã de probleme,
Doarme razele de soare,
Supte-ntr-un sfârtai de vreme.
Numai fulgii din decizii
Se sforþeazã sã nu putã,
Proiecteazã-n vis bolizii
Sufletelor lor de sputã.
Iar cometele scârnave,
Lustruindu-ºi canavaua,
Þin morþiº sã înnãrave
Datini ce slãvesc sacaua.
Toþi se-ambiþionez sã ºtie
Lumea scursã cu ocarã,
Cã-ntr-o sutã dintr-o mie,
În Campucia-i primãvarã.
Mihnea Columbeanu
28 martie 1984
|