da, draga, l-am vazut si n-am picat pe spate
este unul dintre cele mai fragmentate filme pe care le-am vazut in viata mea, mi-a sugerat un serial format din 95 de scurtmetraje puse laolalta si transformate intr-un lungmetraj doar prin unitatea stilistica. Filmul are fara doar si poate momentele lui, dar bunica, mama, iubitul si chiar Marjane mi s-au parut "personaje" extrem de schematice, lipsite de substanta care ar fi facut Persepolis de neuitat. Tonul lejer (aveam nevoie de comic relief in acest film?), umorul uneori fizic si desele voice-over-uri m-au indepartat si mai mult de Persepolis, pe care-l laud numai pentru stil si povestea exemplara. Ca fapt divers, la Berlin am dat peste un volum al benzilor desenate din care se inspira filmul, dar acolo schematismul si stilul sketch se potriveau mult mai bine
hai, acu' omorati-ma