|
sunt de acord ca evoluam, dar uite ca facem ce facem si iar revenim la schema asta originala atat de reconfortanta. nu cred ca e semn de debilitate, e pur si simplu o manifestare atat de fireasca a naturii noastre. De altfel cred ca aici sta si cheia succesului unor filme, povesti, in puritatea cu care sunt respectate regulile dihotomiei. din fericire nu e o constanta, din fericire avem inteligenta de a diversifica perceptia asupra lumii si a reda lucruri complexe despre realitate. dar faptul ca avem instinctul de a spune sistematic povesti cu buni si rai e parca o forma de instinct uman creativ.
|