Oare..ce-or visa cinemagicienii ?
La propriu, i mean.
Ce-o visa, bunaoara, als? Festivaluri? Interviuri? Topice claustrofobe in care il infunda pe marx?
O ºuetã într-un decor hollywoodian cu sclipitoarea Marlin? Sau poate... straduþele sinuoase ºi înguste ca o lamã de brici din Venetia care ii plac atat de mult?
Dar...StefanDo...s-o fi trezit vreodata urland din somn cum ca Emanuel, supradimensionat, rânjind sadic cu faþa lui de matematician olimpic, se intoarce sa ia in maini haturile cinemagiei?
Ce-o visa, oare, IMM ? Ropote de aplauze, reverenþe, blitzurile orbitoare ale paparatzilor ? Pe Irinel divorþând ?
Dar...poet-ludic-ermetica Tamara? Domniþe în dantelã, gentlemeni sobri, scena goalã a unui teatru pãrãsit?
Dar oare, OARE, ce-o visa nea Pitbull bre, bãtrânul-ºaman ºi contradictoriu al forumului?
O visa, oare, cã-l sufocã discret pe jeleu cu o pernã pufoasã ? Ce-o visa, oare, Gloria, domniþa elegantã ºi atât de "pierdutã" la prima întâlnire a cinemagicienilor?
Recenzii bãrbãteºti, scrise apãsat ºi fãrã echivocuri?Dar...ambrablue, ce-o visa domle ambra-blue?
Cocoºul de munte, gramaticianul blindat, artistul cu prezenþã de T34...Premii, ursul de aur, oscarul, discursul de dupã?
Dar, oare, Dragomara, hippioata noastrã seraficã..Vama veche, vreun tânãr în tricou cu aliurã de Marlon Brando zâmbindu-i strâmb într-o piaþetã pustie...?
Dar...nume, oare nume, o mai avea...vise? Dar herbert, oare ce-o visa, noaptea, herbert: poeme bacoviene, adevãrate ºi triste ca viaþa, romanul total ? un schimb colocvial de mingi cu Pete Sempras?
..Cãci ce e visul altceva decât un montaj fulgerãtor ºi oniric, un film, un scurt metraj (aparent) fãrã sens..o mixturã de mainstream ºi new wave, de clasic ºi postmodern, de roccoco, ºi baroc ºi tralala...pai nu? ha-ha
ieri noapte cupãrasem o cascã de nazist. (???)
Observ cã e prea mare ºi aratã ciudat.Diformã, acoperitã cu un soi de pânzã. O probez. E prea mare. Neverosimil de mare ca ºi cum mi-aº fi pus pe þeastã un lighean. Întreb vânzãtoarea:
Doamnã, da modele mai mici n-aveþi!
Nu - zice
Încep sã mã enervez.
Doamnã, zic, da cine are capul aºa de mare... cui i le vindeþi ? ºi arãt sugestiv ligheanul ...
Ea: Sã ºtiþi cã sunt oameni...
Eu: Cu capu aºa de mare...???
Ea: Da...
Eu: Ce oameni, doamnã, poate cãpcãuni...
Ea. Nu cãpcãuni, oameni..ca mine, ca dumneata
Încerc sã privesc iar casca. Nu pot pânza de pe cascã s-a mutat (cum?) pe ochii mei...vãd totul ceþos, neclar...
Brusc simt în mine o groazã lichefiatã:
útia lucreazã cu monºtrii, îmi spun.
Încerc, inutil, sã-mi îndepãrtez pânza de pe ochi devenitã brusc subþire ca aþa..Mã sperii singur ca idiotul, îmi repet leºinat de groazã:
"útia aºa fac cu toþi clienþii..e o ºmecherie..ºi apoi îi jefuieºte..sau îi omoarã, sau..
(încep sã urlu)
Vã reclam la OPC..vã bateþi joc de oameni ..sã vinã patronu, VREAU SÃ VINÃ PATRONUL...
Vânzãtoarea pleacã dupã patron ºi eu fug bezmetic, evident, fugã ridicolã, " de vis", în reluare...de parcã aº fi alergat întrun acvariu imens plin de apã... ajung la uºã ( grea, mã chinui sã deschid..în spate se aude vocea vânzãtoarei...
Hei domnu, alo, A venit patronul...
" ãsta cred cã e mãcelarul, îmi spun ºi reuºesc cu un efort supraomenesc sã deschid uºa...alerg împleticit pe o stradã cenuºie repetând abrutizat: am scãpat..am scãpat...
