Guru
Join Date: Apr 2007
Posts: 559
|
Maºinile, un fleac, le-am ciuruit!
Autor: Alexandru Banu
Sergiu Nicolaescu s-a maturizat odatã cu industria auto internaþionalã. A urmat pas cu pas evoluþia maºinilor ºi a avut ºansa de a da verdicte chiar de la volan în legãturã cu starea atelajelor conduse.
Mercedes, Opel ºi Renault sînt nume ale unor producãtori care au rulat cadre din viaþa pe ºosea a marelui actor ºi regizor român. Deºi era greu sã fii însoþit la drum de o producþie internaþionalã cu patru roþi, Sergiu Nicolaescu a fost privilegiat în acest sens. În distribuþiile sale figurau zeci de maºini ºi zeci de procedee cinematografice care le veneau de hac celor dintîi. Toate sacrificiile se petreceau în favoarea unor filme care au nãscut dialoguri memorabile, reamintite în cercuri de amici congeneri lui Sergiu Nicolaescu. Nici noi nu vom uita prea curînd de Comisar ºi de Buick-ul sãu, semn cã dragostea lui Nicolaescu s-a împãrþit în mod egal între filme ºi maºini.
ProMotor: Maºinile au jucat un rol important nu doar în filmografia dumneavoastrã, ci ºi în viaþa personalã...
Sergiu Nicolaescu:Maºinile ºi motocicletele au fost întotdeauna importante pentru mine. La început, în studenþie, prin 1939, am avut o motocicletã Zundapp. Dupã ce am aranjat-o, am vîndut-o, iar apoi mi-am cumpãrat un Ford demontat, pe care l-am adus în þarã cu o cãruþã, din Anglia (rîde). L-am aºteptat cam 8 luni ºi mi-a mai luat cîteva luni sã-l asamblez. Pe-atunci, dacã erau trei maºini strãine în Bucureºti, aparþinînd persoanelor de rînd, era mare lucru. Eu am fãcut totul, inlcusiv partea de vopsitorie. Urmãtoarea maºinã a fost o Ifa (din RDG), apoi am trecut la un Wartburg. Imediat, mi-am achiziþionat un alt Wartburg, doar cã acesta era nou... cãci primul fusese la mîna a doua. Cînd am început sã ies din þarã, mi s-au înfãþiºat maºini adevãrate, bune. Am achiziþionat pentru 4.000 USD un Opel Rekord 1700. Simultan, am avut ºi vreo trei Jawa, de 175 cmc, 250 cmc ºi parcã 350 cmc. Cînd mi-am cãpãtat statutul de regizor internaþional, cineva mi-a spus cã Opel-ul nu e de mine ºi, drept urmare, mi-a dat un Mercedes 250 cu mai puþin de 50.000 km la bord. L-am þinut pînã mi-am luat unul nou-nouþ.
ProMotor: Cum v-aþi permis toate aceste maºini?
Sergiu Nicolaescu: Începusem sã lucrez în Germania ºi veneam în þarã cu maºini. Am avut mai apoi un Mercedes 250, nou însã, pe care l-am înlocuit cu un alt Mercedes, 350, din primul lot fabricat. Toate aceste cumpãrãri ºi vînzãri s-au petrecut în 20 de ani, pînã cînd au apãrut maºinile de teren. Mi-am luat imediat un Nissan, iar acum am un Volkswagen Touareg.
ProMotor: De care dintre ele v-aþi ataºat cel mai tare?
Sergiu Nicolaescu: Poate cã de Ford ºi de Mercedes 350. La prima am lucrat enorm, am depus efort, am construit-o de la zero, iar a doua îmi plãcea pentru cã era extrem de puternicã.
ProMotor: Cînd v-aþi îndrãgostit de maºini?
Sergiu Nicolaescu: În copilãrie, m-am urcat într-un Ford înainte sã fi împlinit cinci ani. Nu ºtiu cum am reuºit, dar am intrat cu el în rîul Jiu. Nici mãcar nu avea cauciucuri. Habar nu am cum de s-a întîmplat. Am mers oricum cam un kilometru. La opt ani deja conduceam în poala tatii, el se ocupa de pedalier, eu viram. Pînã la 24 de ani condusesem un Puch, în Timiºoara. Era o motocicletã mereu învingãtoare pe la competiþii. Concura o femeie care cîºtiga tot timpul, cu un Puch 125. Am participat ºi o perioadã la curse, dar m-am lãsat repede.
ProMotor: Cum percepeþi diferenþa dintre epocile auto?
Sergiu Nicolaescu:Mari lucruri nu s-au schimbat, cred eu. Motorul ºi transmisia au rãmas, nu? Multe maºini de astãzi au computere ºi sisteme electronice ºi, desigur, un design cu totul altfel decît pe vremuri. Dar ºi atunci, Citroen 21, de exemplu, era o bombã, avea un aspect complet ciudat. Mai era ºi o Tatra, proiectatã, culmea, tocmai de cãtre un inginer român de la Politehnicã.
ProMotor: Ce maºini v-au impresionat puternic?
Sergiu Nicolaescu: Fordul ºi maºinile tatãlui meu, Buick, Chrysler ºi Plymouth, toate între 1936 ºi 1945. Din filme, Buick-ul comisarului... ce maºinã! Mare, impozantã, nu intra în garajul meu. Încã existã, am vãzut-o acum ani buni.
|