|
L-am votat pe Chaplin la primul poll cu regizori americani, insa optiunea nu a fost pentru un simplu comic, un gagman care paseste in luminile rampei ca sa ma(ne) faca sa rad(em) isteric. “To truly laugh, you must be able to take your pain, and play with it!” ne spune Chaplin si nu numai ca ne spune, dar ne si arata cum in aproape toate filmele sale. La The Kid, The Circus, The Gold Rush sau City Lights nu m-am uitat niciodata pentru a ma binedispune artificial, ci mereu cu un zambet induiosat de care in mod normal te rusinezi, cu o tristete calda care te acopera ca o plapuma dupa o zi geroasa. Nu cred ca te poti bucura de Chaplin fara "a fi acasa" pentru o melancolie parfumata care se poate strecura si pe sub usa atunci cand nu ii deschizi. Chaplin ma aduce mereu intr-o stare care isi gaseste expresia cat mai fidela in formule uneori patetice, pretioase si plapande in fata ironiei. Daca autocenzura nu prea a functionat mai sus este pentru ca starea-de-Chaplin ar putea fi redata eficient doar printr-o alta pantomima care sa fie ecoul(mut) al filmelor sale. Emoticoanele m-ar ajuta daca as putea sa le decolorez si sa le pun "sa joace", dar cum nu pot ajung tot la cuvinte glazurate excesiv ca cele de mai sus. Pe Chaplin il poti intalni intr-o gropita sfioasa sau intr-un suras de pusti care a facut-o boacana. Eu ultima oara l-am vazut cand stateam la o terasa si un copil de vreo 5-6 ani a intrebat daca nu vrem(eu si colegii mei) sa cumparam o lalea. Stiu ca altii ii exploatau candoarea, drept pentru care in momentul acela am refuzat(cu regret) si mi-am mai comandat o bere(ca sa-mi treaca). Felul in care omuletul acela (de pe ecran, nu din local) reuseste sa valseze cu ridicolul si sa flirteze cu esecul te seduce.
Nu mai tin minte la cine am intalnit ideea de clovn sau de bufon ca purtator de adevaruri esentiale ce nu pot fi comunicate decat codate in derizoriu si penibil, dar nu mai conteaza caci la Chaplin senzatia asta e prezenta tot timpul chiar daca in mod discret ca acel inger interpretat de Bruno Ganz in poemul lui Wenders. Vagabondul te va ajuta mereu sa te acomodezi sau sa te reacomodezi cu inevitabilele cazaturi peste care trebuie sa treci razand cu pofta(de inca una).
|