|
În filmul „Ultimele dorinþe” Edward Cole (Jack Nicholson) este un milionar excentric, proprietar de spital, rãsfãþat ºi obscen de cinic deopotrivã, fãrã obligaþii sentimentale, care într-o zi este diagnosticat cu cancer în fazã terminalã. Carter Chambers (Morgan Freeman) este un inteligent mecanic auto de culoare, însurat ºi cu copii, cu multe vise neîmplinite care aflã ºi el într-o zi cã mai are câteva luni de trãit pentru cã experimentul medical care trebuia sã îl trateze de cancer a eºuat. Ironia sorþii face ca cei doi bãrbaþi sã fie spitalizaþi în aceiaºi camerã de spital. Pornind de la o idee din facultatea de filozofie, abandonatã în favoarea familiei, Carter întocmeºte o listã cu ultimele sale dorinþe pe care Edward, dupã ce o îmbunãtãþeºte puþin, este gata sã o punã în practicã. Astfel, cei doi muribunzi lasã deoparte familia, în cazul lui Carter ºi întâlnirile de afaceri, în cazul lui Edward ºi pornesc împreunã sã facã înconjurul lumii. Dupã ce bifeazã pe rând saltul cu paraºuta, cursele de maºini, un restaurant franþuzesc, savana africanã, templele budiste, marele zid chinezesc, Himalaya ºi Taj Mahal-ul, cei doi se opresc în vârful unei piramide ºi îºi pun douã întrebãri esenþiale: „Ai gãsit fericirea în viaþã?” ºi „Ai adus cuiva fericire?”.
Dincolo de combinaþia dintre glumele de sitcom ºi subiectul morbid, jocul excelent al celor doi monºtri sacri mi-a adus aminte de cei doi morocãnoºi, Jack Lemmon ºi Walter Matthau. Filmul impresioneazã prin imagini din cele mai frumoase locuri turistice din lume, dar ºi prin povestea celor doi, care în loc sã aºtepte cuminþi inevitabilul sfârºit cautã prin gesturi simple sã fie înþeleºi ºi sã aducã fericire celor din jur, sã fie alãturi de familie.
Trecând dincolo de ficþiunea filmului, oare lista ta ce conþine?
|