[Pitbull]

"Cloverfield" - O superproducþie minimalistã
"Godzilla" meets "The Blair Witch..."

N-aº fi folosit formula cu "Godzilla" ºi "The Blair Witch Project", deja prezentã în 75% din comentariile filmului, dar un subtitlu mai elocvent ºi adecvat e exclus - ºi, în fond, urmãrim în primul rând sã informãm cititorii, nu sã fim originali cu orice preþ.
Aºadar, avem o camerã video de amatori, ºi nimic altceva decât înregistrarea din ea, orientatã iniþial spre petrecerea unor tineri, pentru ca apoi sã urmãreascã haosul ce se dezlãnþuie în jur când un crocobaur gigantic ºi diform începe sã facã prãpãd prin Manhattan. Ajunge sã ai fie ºi doar un sfert de creier, ca sã intuieºti potenþialul acestei combinaþii între mini ºi maxi: pe de o parte, simplitatea, sãrãcia ºi stângãcia (aparente, desigur, dar excelent simulate) ale aparaturii de filmare, ºi pe de altã parte, grandoarea superprodcþiei care combinã elemente de film-catastrofã, S.F., horror ºi thriller - iar producþia lui J.J. Abrams, Bryan Burk, Sherryl Clark ºi Guy Riedel valorificã admirabil formula, obþinând un film care-þi strecoarã niºte fiori reci veritabili pe ºira spinãrii, oricât de târnosit ai fi în acest ev al blazãrii cinematografice.
Aºadar, scenariul lui Drew Goddard, desfãºurat pe coordonatele simple expuse mai sus, urmãreºte cu deliberare strict construirea unei structuri de thriller în cel mai pur sens al cuvântului. Personajele sunt schiþate economic (fãrã a fi schematice) ºi menite exclusiv sã ne angajeze în poveste la cel mai imediat nivel. Acþiunea contureazã nu atât o evoluþie dramaturgicã ortodoxã, cât o naraþiune aptã de a potenþa elementele de teroare, panicã ºi spaimã visceralã, speculate în condiþiile perspectivei de tip "genunchiul broaºtei". E o formulã riscantã ºi, categoric, nu prea repetabilã - dar aici funcþioneazã perfect.
Aceleaºi virtuþi se relevã ºi din partea regiei lui Matt Reeves, cãreia îi revine sarcina de a menþine echilibrul precar între "minimalismul" imediat ºi factorii "macro" din fundal, plus provocarea suplimentarã de a þine seama cã tot filmul depinde de un cameraman amator terorizat ºi aflat el însuºi în pericol de moarte. Ca atare, obligatoriile inabilitãþi ale imaginii frizeazã mereu limita obositorului ºi a exasperãrii (nu numai cã se filmeazã din mânã, dar se mai ºi aleargã mult, se caþãrã, se cade, prãbuºeºte, rostogoleºte, se iau lovituri în cap, etc.), reuºind totuºi sã rãmânã mai mult angoasante decât agasante. Poate tocmai de aceea, realizatorii au preferat sã restrângã durata acþiunii la doar ºaptezeci de minute, simþind cã orice alte prelungiri ar fi fãcut filmul tot mai greu suportabil. Ce-i drept, mai urmeazã încã vreo zece minute de generic final, unde putem auzi ºi singura partiturã muzicalã - firesc; peste imaginea filmatã din mânã n-avea ce sã caute - pe care vã recomand sã le urmãriþi cu rãbdare, ºi nu numai din respect pentru laborioasa echipã tehnicã ºi de efecte speciale care curge pe tambur; în finalul finalului, veþi mai avea o micã surprizã.
Evident, n-are rost sã ne aºteptãm la nici un fel de explicaþii privind originea sau natura monstrului - cine sã le poatã da, unor cetãþeni care fug prin haosul dezlãnþuit în oraº? - ceea ce e cu atât mai bine, din moment ce filmul nu-ºi propune nimic altceva decât sã ne sperie cinstit ºi curat, fãrã alte farafastâcuri - cam la fel ca Hitchcock cu celebrele sale "Pãsãri". Mai puþin bine e cã, pânã la urmã, Reeves tot nu se poate abþine sã nu ne arate aproape clar matabazbâza ucigaºã, prilej cu care spulberã o mare parte din tot misterul clãdit pânã atunci cu atâta caznã; mãgãoaia aratã urât, dar nu ºi credibil - ºi nici mãcar cine ºtie ce original. De-ar fi sã cãutãm soluþii, aº propune ca, dacã tot o voia în plan întreg, mãcar sã fi fãcut sã se deregleze camera, ºi sã se vadã unsharff. Ar fi fost o ironie în ton cu tot aerul duplicitar (în sens bun) al întregului film.
Din distribuþie nu meritã sã citãm pe nimeni - ºi nu fiindcã n-ar fi jucat bine, ci pentru cã au fost aleºi cu deliberare actori necunoscuþi, aºa cum se ºi cuvenea în condiþiile laturii minimaliste a concepþiei artistice. Restul factorilor de creaþie îºi fac datoria la fel de lãudabil - în schimb, alte aspecte ale filmului (în sine ºi ca fenomen) mi se par demne de atenþie.
Pe de o parte, oricât ar pãrea de surprinzãtor, "Cloverfield" este totuºi ºi ceva mai mult decât pare. Analizat eminamente la nivelul imageriei, filmul foloseºte explicit numeroase trimiteri la 9/11 - în special în planurile de ansamblu, unde personajele vãd de la mare distanþã ce se întâmplã (perspectivã preluatã ºi pe celebrul poster cu Lady Liberty decapitatã), ºi în cadrele de stradã, compuse sub toate aspectele la fel ca imaginile document din timpul prãbuºirii turnurilor gemene. Cum spunea cineva, "dacã Godzilla devastând Tokyo era o metaforã a efectelor bombei atomice asupra japonezilor, Cloverfield face acelaºi lucru pornind de la impactul lui 11 septembrie pentru newyorkezi".
Este unul dintre motivele fulminantului succes de public al acestui flick (în fond, la nivel profesional, nu e mult mai mult decât atât - dar ce mai flick!), care de altfel a ºi dus la anunþarea sechelei (altminteri, amorsatã ºi prin acel cârlig de dupã genericul final, care însã avea propriile lui mãsuri de precauþie - mai mult nu spun, cãci chiar nu meritã sã vã stric surpriza). Relevantã aici e o altã problemã - elementarã: cum sã sechelizezi Cloverfield, fãrã a-þi bate joc de el la un nivel letal (ca de obicei)? Evident, cea mai sinucigaºã soluþie ar fi transformarea lui într-un biet action/thriller/monster/disaster movie, alãturi de celelalte câteva zeci de milioane deja existente. O formulã tot sinucigaºã, dar mai blândã (barbiturice pe lângã defenestrare, sã zicem), ar fi auto-pastiºarea: din nou un "film în film", tot cu camerã de amatori, sau cu altfel de camerã. Pentru supravieþuirea onorabilã a francizei, însã, ar fi nevoie de cu totul altceva - un truc la fel de ingenios ca blairwitchismul de-aici, dar inedit. Mã duc cu gândul la un "fals documentar", precum "Clara B." de Alecu Solomon; sau, eventual, la un "film dezbatere", �* la "Twelve Angry Men": comisia de apãrare care discutã confidenþial "cazul Cloverfield"; nici chiar un "talk-show movie" (gen "A fost sau n-a fost" ...un monstru real? ...sau doar o diversiune, ca teroriºtii lui Iliescu? ...sau o combinaþie?) n-ar fi rãu. Dar... cum de "Cloverfield II" se vor ocupa alþi tovarãºi, nu ne rãmâne decât sã aºteptãm... cu o undã de teamã.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
24 ianuarie, 2008
Bucureºti, România