|
In "Fata din Andros", Mälaimare mi-a desfäcut siretul de la pantof - dupä care, pe diverse replici, fäcea misto de mine din priviri si gesturi, apropo de asta. Iar Jeni Maci s-a refugiat în bratele unui domn vârstnic, tot din rândul întâi. Si Radu Gheorghe avea relatie cu câte un spectator din zonä.
Era în 1978, iar astea au fost primele mele contacte cu implicarea de acest gen a publicului în spectacol. Tot cam pe-atunci, am väzut antologicul "Scapino" de Frank Dunlop, dupä Molière (la TVR - cä de...!), unde ca sä-l päcäleascä pe Geronte cä vine un pluton de soldati sä-l batä, Scapin punea spectatorii sä tropäie în cadentä (si multe altele...)
Antrenarea spectatorilor în spectacol, pe diverse cäi, poate fi fermecätoare, captivantä, agresivä, angoasantä, si-n diverse alte feluri - totul e sä fie JUSTIFICATA, nu teribilistä si gratuitä. Abia atunci când e nemotivatä, si urmäreste doar senzationalul cu orice pret, devine deranjantä.
|