|
1. textul Ralucai Balan - ultimele doua paragrafe:
ce nu isi da seama domnisoara Balan e ca filmele romanesti cuceresc lumea de o vreme incoace (- probabil ca daca nu iti plac filmele nu vezi nici rezultatele lor) si ca 'estetic' nu inseamna lipsit de gunoaie, replici dure& stuff. evident, mai e o confuzie uriasa - in ceea ce inseamna poveste (si miza a povestii). din acest punct de vedere stau mult mai bine cei vizati de ea decit restul e tacere. anyway, textul ala putea fi un comentariu, cel mult.
2. Hollywood si/vs. autor
creca o definire a hollywoodului tine mai degraba de 'filmul de gen'. de Haye's Code si de impactul sau in epoca. de un anumit tip de ideologie (capitalism, patriarhat) pe care spatiul respectiv o exporta.
'film de autor' se refera la un stil particular. daca in cazul genului ar fi de gasit elementele comune care fac mai multe filme sa fie asemanatoare, in cazul 'autorului' e exact invers - a vedea ce anume il face unic in cinema, amprenta personala. asta nu inseamna ca el nu lucreaza in gen - billy wilder, sternberg, lang, hitchcock asta faceau in epoca clasica.
cinemaul american are o particularitate - poate fi privit ca sistem. e o evidenta demarcatie intre clasic si postmodern + perioada moderna. modernii (de la maya deren la undergrounzii din jurul lui duchamp) neaga total valorile perioadei clasice, postmodernii fac un fel de sinteza intre cele doua abordari: ramin narativi - nu si cronologici: relatiile cauza-efect pot fi stabilite, chiar daca e un efort pe care il depune spectatorul (prin asta postmodernii lucreaza cu genul), insa critica reprezentativitatea (conformismul&stuff) si ideea de industrie (golden age of cinema si asta era: asa cum ieseau masinile pe usile uzinelor ford, asa ieseau filmele pe portile hollywoodului pe o aceeasi tema - anti-trafic de alcool in vremea prohibitiei, gloria luptei si onoarea de a fi pe front in vremea RM2; dupa incheierea golden age, filmele nu mai ieseau pe banda rulanda, dar au ramas vizibile in cinema questiunile politice cotidiene - alegoriile sf ca exemple ale diferentei vest-est in timpul razboiului rece, terorismu azi, etc.). pe de alta parte, cinema postmodern mai inseamna si omagiu.
in restu lumii (in afar' de india unde nu prea stiu cum sta treaba) nu exista productie cinematografica de masa orientata ideologic, nu au fost autoimpuneri morale, etc. nu a existat o realtie directa (precisa) intre mase + dorintele lor si o productie de film care sa vina in intimpinarea acelor dorinte (asta stratagema e semnificativa in analiza intelesurilor culturale ale cinematografiei). in europa doar franta incearca sa faca productie de gen. in rest e vorba de amprenta, viziune auctoriala... astfel ca e mai greu de vorbit de productie hollywoodiana.
creca legatura restu e tacere - hollywood nu poate fi facuta in sens narativ: relatia cauza-efect. eventual, daca e vorba de efect - putem privi relatia asta prin prisma efectului - lol - asupra privitorilor - in latura spectaculosului. ceva de genu: hora imi aminteste de days of heaven al lui malick, el a lucrat la hollywood, deci filmul are ceva substanta vizuala hollywoodiana. insa creca se schimba obiectul de referinta in silogismul asta: hollywood nu inseamna unghi de vedere (stilistic) - el tine mai repede de autor decit de sistem, astfel ca acea comparatie tre facuta cu malick, nu cu hollywoodu'.
si eu creca restu e tacere e postmodern: in sensul omagiilor, intertext (citate din filme) + autoreferinte ironice + forme de expunere diverse in tonalitati diverse.
|