[EgoN]

Ca scenarist, m-au deranjat unele replici (cam 20-30 la suta), in special ale mamei, interpretate de oana ioachim, prin stingacie si lipsa de firesc. M-au mai deranjat niste replici si la stefan pavlu, tatal, dar mult mai putine. La el s-a exagerat enorm cu injuraturile. Se intelegea ca e un loser si daca erau mai putine. Iar reactia lui cu taiat rochia de pe umeras de oftica nu ti-l face simpatic, chiar daca intelegi ca a facut-o la nervi, din neputinta absoluta. Cumva, intelegi perfect intentia, dar iti pare rau de realizare.
Un pic fortata a fost si relatia mama-bunica. Mama e o abuziva oribila, si nu intelegi ce cauta mimi branescu, sotul bun de pus la rana, sa o ia de nevasta, si cu copil. Mama mai mergea lucrata caracterologic, sa vezi de ce l-a parasit pe tavi. Asa e o nenorocita, o scorpie in tuse mult prea groase. Abia un pic spre final se incearca o umanizare a ei, dar nu e suficient.
Simti nevoia sa afli de ce s-au despartit cei doi.

Ca spectator, din cauza celor de mai sus, nu m-a emotionat deloc.

Cu plus, as zice ca sint:
-subiectul
-incercarea de a dezvolta o poveste destul de complicata psihologic, lucru pe care il salut
-fetita, care joaca destul de bine
-Mimi Branescu
-cei doi actori principali vezi ca sint buni (de asta iti pare rau ca nu li s-a dat mai mult)

Sincer, senzatia mea a fost ca nu le-a spus nimeni scenaristilor ca mai trebuia lucrat scenariul, destul de mult. Pentru ca e pacat, cind ai o idee buna, sa nu-i exploatezi la maximum potentialul.
Era greu de facut, sint de acord, subiectul e foarte fin. Dar cred ca problema e ca nu s-au gindit foarte bine la personaje inainte sa inceapa sa scrie.
Spun asta daca vrem sa discutam foarte deschis. Altfel, ne putem opri la "mi-a placut" sau "nu mi-a placut".

ok, mersi pentru lamuririle tale
mie replicile mi se par naturale iar pavlu & 'soacra' mi se pari exceptionali. rolul lui mi se pare f. complex si nuantat iar toate reactiile lui sunt deplin justificate. reactia lui cu umerasul mi-l face simpatic, nu invers. mai ales ca are acea secunda de regret in care incearca sa-si mascheze netrebnicia. e spontan si firesc. in privinta injuraturilor nu stiu ce sa zic, mie imi place limbajul colorat.
nu stiu daca e f. necesar sa ne cantonam f. mult in replici, inteleg ca meseria de scenarist te face sa fii f. atent la ele dar atata timp cat personajul lui pavlu e credibil si reuseste sa transmita toata dorinta lui de afectiune si tandrete fata de copilul lui, e de ajuns. sunt momente induiosator de frumoase si triste, ce nu tin deloc, dar absolut deloc de replica spusa.
in mare, sunt de acord cu analiza ta in privinta mamei.