[Dragomara]

Eu mai de grabã aº avea o listã a filmelor la care plângi dupã timpul pierdut cu vizionarea, mã rog, dar nu se cade sã fim negativiºti, aºa cã mai bine tac.

Unul dintre cele mai emoþionante filme la care pot sã zic cã m-am jelit intens a fost cel pe care l-am vãzut acum mai bine de 10 ani la TV, istoria un câine al cãrui stãpân moare, iar animalul continuã sã-ºi facã rutina "petrecadu-l" la serviciu, ºi mai apoi aºteptându-l lângã mormânt, ani de-a rândul! A fost de-a dreptul deprimant! Nu cred cã existã persoanã cãreia sã-l fi povestit ºi sã nu fi bocit un pic.
Am vãzut recent Nuovo Cinema Paradiso ºi l-am gãsit mai de grabã tragic, decât lacrimogen. Acelaºi lucru l-aº spune ºi despre Orele.
---
(am o prietenã care nu se uitã deloc la asemenea filme, sau la emisiuni "lacrimogene", pentru cã o demoralizeazã, mie acest gen de filme îmi plac la nebunie, însã sunt de pãrere cã nu existã emoþie care sã poatã fi trãitã identic de cãtre douã persoane diferite).