[EgoN]

of, momentul ala e cel mai tragic. visul de nemurire al aristizzei se duce pe apa sambetei (sau a ploii) din cauza unor conditii care n-au nimic de-a face cu arta. Aristizza si jocul ei sunt Filmul, iar ploaia si afurisita aia de camera intepenita sunt toate piedicile si obstacolele din calea comunicarii, sunt avalansa care-l sfarama pe alpinistul catarat pe Everest, furtuna care-l scufunda pe explorator, boala care-l ucide pe cercetatorul pornit in cautarea leacului.

Scena aia este una dintre multele din Restul e tacere care m-au convins ca trebuie sa ma concentrez calitatilor acestui film si nu asupra defectelor (mare parte din ele cauzate de compromisuri legate de productie) :love:

da, e o scena minunata, dar e clar intr-o nota tragi-comica, iar tirada ta cu ARTA, EVERESTUL, BOALA, FILMUL e hazlie, atata tot. din nefericire nu se face primavara cu o floare (acuma ca e si sezonul )

eu cel putin nu am rezonat in niciun fel la filmul asta. poate e o carenta de-a mea, nu stiu, dar m-a lasat atat de rece si indiferent incat nici macar o minima dorinta de a-l revedea sau a-l intelege nu am. sorry.