|
of, momentul ala e cel mai tragic. visul de nemurire al aristizzei se duce pe apa sambetei (sau a ploii) din cauza unor conditii care n-au nimic de-a face cu arta. Aristizza si jocul ei sunt Filmul, iar ploaia si afurisita aia de camera intepenita sunt toate piedicile si obstacolele din calea comunicarii, sunt avalansa care-l sfarama pe alpinistul catarat pe Everest, furtuna care-l scufunda pe explorator, boala care-l ucide pe cercetatorul pornit in cautarea leacului.
Scena aia este una dintre multele din Restul e tacere care m-au convins ca trebuie sa ma concentrez calitatilor acestui film si nu asupra defectelor (mare parte din ele cauzate de compromisuri legate de productie) :love:
__________________
This is not THE END...
|