ma feresc sa fac comparatii cu MDL dintr-un motiv simplu: nu le gasesc deloc puncte comune. nu orice film in care apar oameni in halate si suferinzi pe patul de moarte trebuie comparat cu cel al lui puiu. daca se face vreo ecranizare dupa moartea lui ivan ilici a lui tolstoi (poate s-a facut, habar nu am), o sa faceti paralele intre eroul respectiv si lazarescu? si indiferent cat de mult mi-a placut MDL, pe care-l consider in continuare cel mai bun film romanesc dupa revolutie, nu gasesc necesar ca subiectele de genul asta sa fie tratate doar in maniera respectiva, realism dur.
aici, in scafandrul si fluturele e pur si simplu o retrospectiva asupra vietii vazuta de un redactor sef cu locked-in sydrome, al unei reviste glossy. nu stiu la cata gravitate&sobrietate te poti astepta de la un semenea film, ca doar nu era dostoievski pe moarte si nici tarkovski regizorul. schnabel ne fura ochii, pluseaza de multe ori, filmul zici ca e un playlist de clipuri frumoase in heavy-rotation, dar cateodata ii ies smecheriile si reuseste sa fie emotionant si sa aiba in acele momente o gratie surprinzatoare.
nici nu stiu daca il pot numi film, dar mie mi-a placut.
__________________
I smile and I sip my opium tea.
|