|
da, atunci a fost o vizionare, asa... fulger... lumea a dorit sa se bucure de film, de cinema, si asta a fost o bucurie continua!
pentru mine incintarea de a vedea filmul a fost la fel de mare - iar atunci la asta as fi vrut sa ma refer, la bucuria de a fi la cinema, de a vedea un film plin de viata. viata are liniile sale, uneori grave, alteori calde, usoare. atunci, la tiff, parca mi-a eliberat pieptul, respiram usor dupa film. in seara asta mi-a dat alte senzatii, dar placerea de a fi la cinema a fost la fel de mare.
participarea cinematografica depinde de acceptarea unor conventii, in cazul acesta cred ca singura cerinta e sa ai sufletul deschis. spre o romanie cu o societate pestrita, complicata, unde visele sint furate si iubirile nu se implinesc. unde e haos, dar din el se naste ceva... o arta. e un pod peste un secol de cinema pe care nae il deseneaza in culori vii, precum parisul! dar pe un drum care, inevitabil, trece prin bucuresti.
|