Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
aici - desi, repet, n-am vazut (ink) filmu - nu mai sint d acord cu marx, din principiu:
eu sustin, dimpotriva, k numai realismu (= mimesis-u) este un demers si onest, si sustenabil din pdv al reprezentarii, pt k anvoleurile onirice sint strict personale, individuale, la purtator. k sa t lansezi p ac pista ori t declari - programatic - suprarealist, ori propui un cinema 100% autoscopic, kre s hraneste din realitate (nu realism!), incl din realitatea interioara, pt a atinge o 'nirvana' artistik - vezi fellini, lynch e tutti quanti.
|
adevarat graiesti. dar, filmele astea "nirvanatice" (ar merge catalogate ca si "kathartice") gen fellini, lynch sau greenaway sunt filme de autor, monoparentale, controlate totalitar dpv conceptual de catre o singura persoana. in skimb, "scafandrul" este o carcasa caruia Schnabel a incercat sa-i inlature crusta literara pt a o face pretabila vizual. iar pt ca e un subiect intim scriitorului, iar Schnabel e doar intermediarul, am tinut cont ca vad "viata" esuata a unui redactor de revista glossy, pt care nu mai conteaza ce doza de patetism sau kitsch lasa in urma....
Quote:
|
iar exemplu oferit d marx nu mi s pare f potrivit aici: 'invaziile barbare' nu e un film 'oniric', ci cit s poate d realist - numai k e un realism dja-vazut, demonstrativ, aproape televizual... este un film, in mod evident, inferior 'mortii dlui lazarescu' - desi, fireste, poate atinge suflete mai sensibile, insensibile la arta adevarata, pt k ia publicu prizonier al unei situatii identificate k omeneask, prea omeneask.
altfel spus: esti miskt d subiectu 'invaziilor...', nu d felu cum este tratat ac subiect (= la prima mina, indistinct, 'in yr face').
|
nup, nu m-ai citit cu atentie. am spus ca Invaziile... e un film "artistic" (nicidecum oniric) vs MDL care prezinta realist-ingust (adica are o singura axa de desfasurarea a povestii, in acelasi ton sumbru).