[marx]

Marxule, tocmai de-aia explicitasem atât de clar discutia noasträ post-vizionare, pentru cä speram s-o continuäm aici, începuse interesant - päcat cä vouä v-a venit aftobuzu', de ne-a läsat frustrati, dezamägiti si dezopinati.

hai s-o luam logic: ideea ta de baza e ca daca Schnabel n-a fost in stare sa potenteze trairile descrise in carte de Jean-Do Bauby era mai bine sa abordeze regia intr-o maniera realista, nu?!
daca te-ar fi ascultat Schnabel realismul povestii s-ar fi redus la o naratiune stereotipa, gen plimbatul trupului inert al lui J-D, de la sala de masaj la pat via sala de imbaiere, mai vedeam o plosca incarcata cu produse organice, mai inflorea o perfuzie agatata de un stativ si cu un efort de imaginatie ne inkipuiam vrejul de fasole al lui Jack, fetzele medicilor ne apareau skimonosite de neputinta, iar vizitatorii-suporteri ar fi fost ca niste personaje participante la un vernisaj de picturi abstracte din care unii nu inteleg nimic, iar altii se prefac ca au gasit comunicarea cu simbolurile prezentate.
Din pacate realismul, gen uite un avorton daca tot vorbim de un avort, imi pare o metoda rudimentara de-a expune o poveste, pt ca taie si toate legaturile intime dintre film si spectator (nu mai lasa loc pt versiunea imaginara a privitorului), si apoi distruge notiunea de film artistic, de fantasia, ramanand doar la stadiul de mimesis.
(daca ai posibilitatea sa vezi filmul lui Denys Arcand, Invaziile barbare, comparativ cu MDL pt delimitarea unui stil "artistic" de unul "documentar", ingust-realist).
Iar despre metaforele la care apeleaza Schnabel pt a sustine onirismul livresc al lui J-Do Bauby mie-mi par veridice. Arata exact ca o revista glossy de culturala generala care vorbeste in termeni lejeri despre mistica, ontologie, disperare si viata.