[Pitbull]

Marxule, tocmai de-aia explicitasem atât de clar discutia noasträ post-vizionare, pentru cä speram s-o continuäm aici, începuse interesant - päcat cä vouä v-a venit aftobuzu', de ne-a läsat frustrati, dezamägiti si dezopinati.
Asa cum ti-am spus încä de-atunci, pärerile noastre coincid în zona de bazä (intentiile filmului, modul lui Schnabel de a aborda REALITATEA, etc.), dar diverg cu privire la mijloacele de realizare. In parte, mi-am argumentat pozitia si în analizä (într-adevär, pe baza controversei noastre, care m-a pus pe gânduri), asa cä acum reiau, un pic mai punctual si concret:
Nu resping, Doamne-fereste, OPTIUNEA metaforicä - afirm doar cä, aici, era extrem de dificilä, tocmai din cauza particularitätilor la rândul lor extreme ale filmului (alea trei expuse la început: boalä; nivel extrem al bolii; non-fictiune). Adicä, LA NIVELUL unor maestri ai metaforelor ca Fellini, Lynch, Welles, Tarkovski, etc. - nicidecum IN STILUL lor, evident, cä doar fiecare e unic! Si cum e clar cä Schnabel nu e chiar atât de genial (desi, da, e un profesionist talentat, iar filmul lui nu-i räu deloc), mult mai bine i-ar fi reusit o abordare 100% realistä si obiectivä.
In acelasi sens îti räspund si la a doua observatie: sigur cä nici nu ne-am putea gândi sä-i atribuim lui Bauby niste viziuni felliniene, tarkovskiene, etc. - ci sä reprezentäm pe ecran viziunile lui interioare la acel nivel al inspiratiei de geniu... sau, dacä n-o avem, mai bine sä renuntäm. Omul le-a descris în carte sincer, corect, curat - dar în scris; transpunându-i ad litteram descrierile pe ecran, riscäm sä i le ieftinim sau vulgarizäm.
Sau, simplu spus:
GENIUL REGISORULUI TREBUIA SA FIE LA FEL DE URIAS PE CAT A FOST DE INTENSA EXPERIENTA LUI JEAN-DO (sub toate aspectele: durere, suferintä moralä, neputintä, introspectie, revelatie, înältare, etc.); nefiind, se cuvenea o abordare mai prudentä conceptual si imagistic.
Desigur, nu-i reprosez acest lucru lui Schnabel, nu-mi permit sä afirm, fudul, cä "trebuia sä stie cä nu-i un Bergman!" Fiecare film e sansa unei autodescoperiri, a unei mai profunde cunoasteri de sine, privind propriile calitäti si lipsuri; ca atare, prin acest film, de altminteri plin de calitäti, Schnabel a avut ocazia sä mai afle ceva despre el însusi; cä n-a aflat - dupä cum relevä reactia aia de pusti räzgâiat de la Cannes - e treaba lui, nu afecteazä cu nimic filmul ca atare, si valoarea lui intrinsecä.