Scurt metraje romanesti
Tare mult m-am bucurat ca am avut ce sa cintaresc atunci cind a trebuit sa votez scurt metrajul pentru gopo. Va spun sincer, nu m-am asteptat de la atf sa dea, in sfirsit, filme, chiar si la 10-15 minute.
Sper sa ia cel pe care l-am votat eu, singurul care mi s-a parut in regula si la scenariu si la regie si la joc actoricesc si chiar mai mult decit atit, nu m-am asteptat la atita finete la un alt om foarte tinar in afara de nemescu, pe care il laud tuturor de o saptamina incoace si pe care il voi mai lauda.
Culmea e ca si celorlalte le-am gasit multe calitati, principala fiind aceea ca scurt metrajele noastre incep sa aiba povesti, subiecte adevarate, sa termine cu stilul tembel de metafore atf-iste si sa fie efectiv despre viata. Ce m-a indispus a fost ca filmul cu cea mai tare idee a fost cel mai expediat scenaristic, mi-a venit sa-l bat pe regizor. Altul avea o idee previzibila dupa minutul 1, si care ar fi putut fi mai bine scris si jucat, dar si el totusi in regula.
Imi pare sincer rau ca nu exista premiu pentru actorie la scurt metraj. Cred ca il merita cu prisosinta Clara Voda, mi-a placut la nebunie cum joaca in Valurile. E pur si simplu mortala. Lumea vorbeste despre contributia lui r radulescu, absolut esentiala pentru filmul romanesc, sint de acord. Fara el, azi n-am fi aici. Dar despre ea, care a jucat in atitea, si de fiecare data fara cusur, nu s-a vorbit inca nici a mia parte din cit ar merita. Parerea mea. Iar Titieni din pacate nu a avut rolul la nivelul sau, dar a incercat sa-l umfle cit a putut din joc. Daca l-ar fi ajutat mai mult si scenariul, ar fi fost perfect.
Am citit nu mai stiu unde ca lumea e ingrijorata ca se copiaza stilul puiu si radulescu. Mi se pare o prostie. Nu cred ca isi impune nimeni, mai ales ca domeniul asta e asa de "artistic", sa fie ca altul. Dar nici nu cred ca putem zice ca daca te apropii mai tare de realitate il copiezi pe unul sau pe altul. Ca doar n-or avea exclusivitate la real cei doi, sau la viata de cartier. Mi se pare esential ca, inainte de a-ti putea inventa povestile, fie ele si absurde sau fantastice, sa iei intii seama la viata din jurul tau, ca sa poti crea situatii si personaje veridice, si nu doar simple scheme sau imposibilitati psihologice, cum sint in unele filme despre care am comentat mai demult ca supara prin falsitatea strigatoare la cer.
Cred chiar ca n-ar fi rau sa existe un curs la facultatile de profil in care, un semestru intreg, toti viitorii cineasti sa transcrie efectiv ce au vazut in jurul lor si sa inteleaga de unde reiese conflictul si interesul spectatorului. Si, de ce nu, sa-l predea chiar r radulescu, un om dotat cu har pedagogic.
|