[Ava]

Captiva intr-o lume in care griul e negru si albul din gri nu exista, satula si torturata de repetitivitate, imi gasesc refugiul de cele mai multe ori intr-o cutie cu fotolii si canapele confortabile- pentru un fizic rupt de minte, transportor-. Cutia are un televizor mai mare si isi zice cinematograf.
Luminile intermitente creeaza atmosfera perfecta pentru filmul de pe afis care promite sa fie sangeros si nemilos cu rasa umana; care isi merita soarta de animal fantezist ahtiat dupa modele si stereotipuri, dupa retete ale fericirii si minciuni extatice.
Platesc 3 bilete .. m-am obisnuit. Nimeni nu mai toceste de mult minunatele sustinatoare de transportori.
Aceeasi vanzatoare, indesata intr-un halat de menajera isi impinge odrasla langa mine. Un soi de jucaus ascuns dupa o gluga supradimensionala, genul de ratat absolut fara viitor.
Imi convenea, puteam sa-l ignor si sa traiesc filmul.
Aceleasi scene horror pentru bebelusi ruleaza in fata ochilor mei si singurul lucru care ma tine constienta e decorul neschimbat care imi trasmite o plictiseala crunta imposibil de patruns.
Imi aprind o tigara. Individul de langa mine, insolent si tupeist vrea si el. Il servesc si il ocolesc privirea pe cat se poate dar zaresc un detaliu ce avea sa ma propulseze inapoi in transportor. Definitiv.
Crucea intoarsa de la gatul lui - puerila si intriganta - imi genereaza un flash de imagini innebunitoare. Il vazusem de zeci de ori inainte si stiam ca nu ma lasase niciodata indiferenta.
Ce-i cu crucea aia - il intreb- “ Ma protejeaza de animalele fanteziste ahtiate dupa modele si stereotipuri, dupa retete ale fericirii si minciuni extatice”.
Raman pietrificata si ma intreb daca nu cumva nici macar ceea ce gandesc nu mi-a mai ramas pentru mine. Imagini pline de culoare ma invadeaza si nu recunosc nimic.
Imi mai cere o tigara. Tresar speriata si ii dau.
Arati de parca ai avea nevoie de o cafea - zice - Neagra ca de obicei? Stiu ca filmul nu a fost o alegere buna. Mergem?
Ghidata de impulsul mecanic al mersului, sangele imi pompeaza in obraji, claustrofobic si o intrebare imi rasuna incontinuu in cap: ce simt?ce e asta?
Ma ia de mana si ma trage afara... Vad soarele apunand? E portocaliu? Portocaliu?