|
Barton Fink - 8.5/10. E de-al nostru, cum s-ar spune, al impatimitilor scrisului...nu, nu ma identific cu Fink, inspiratia mea existentiala exista deocamdata in Romania si chiar pot adauga cutezator ca ma aflu la polul opus lui Fink, la el e prea cald, la mine e prea frig, el e singur, eu sunt prea inghesuit...
Barton Fink (John Turturro) este autorul mai multor piese de teatru si este gata sa-si incerce norocul si la Hollywood. Se cazeaza la un hotel mediocru dar constata ca nu poate sa scrie un scenariu de film, nu-i asa simplu, el o fi auzit de Carabat al nostru? Cauta un alt scriitor inglotit al leviatanicei industrii ajunsa un mit - Hollywood - care sa-l ajute, insa scriitorul care ar fi trebuit sa jongleze cu masina de scris ca Schwarzenegger cu pusca pe motocicleta se dovedeste a fi un betiv paranoic, bolborosind a demodat si cazut si-n viciul femeii - mai adaugam ca "secretara" lui ii "corectase" ultimele doua lucrari (iar aici ghilimelele sunt pe bune). Si atunci ce-i de facut? Fink isi indreapta atentia catre amabilul sau vecin Charlie Meadows (un John Goodman prevestindu-si marile roluri de comic ce-au urmat). Ma tot asteptam sa se iveasca ceva, o surpriza, o intorsatura kitch, dar nu apare, fratii Coen (caci despre ei e vorba, semnand scenariul si regia in stilul caracteristic si celebrizat) jongleaza cu personajele acestui film, aducand in final o aura fantasy filmului, cu focul ce a tot mocnit si s-a aprins prea devreme, prea definitiv ca talentul sa mai faca ceva. Aici filmul e destul de vag...iar eu unul n-as fi mers atat de mult pe tranzitia comedie-drama-fantasy-comedie-drama, finalul e parca undeva prea departe de situatia initiala de la care pornise story-ul. Insa acest aspect este estompat prin juisy-ul suspansului, interesantului: filmul este savuros iar momente ca acelea in care Barton Fink sta blocat in fata masinii de scris incapabil sa poata demara scenariul sunt empatice cu noi si aduc o doza umoristica consistenta calitativ. Regia e asa cum trebuie, jocul actoricesc pe masura scenariului pulsand prin soundul cu accente grave d ethriller si nu numai; as penaliza doar personajul Fink, el ramane in canoanele tiparului impus de scenariu, nu e la carma lui, este purtat de scenariu/film pe placul autorilor, e tras de ei inainte si inapoi ca o marioneta incapabila sa transmita ceva in afara de...nimic. Daca prin asta s-a mizat: blocajul scriitorului atunci cand deadline-ul ii bate la usa iar decapitarea ca metafora prin care subtil ni se transmite ca gandurile noastre sunt la cheremul mogulilor producatori ce se agita pentru spectacol in detrimentul artei, atunci filmul curge corect in canalele lui fara a iesi gresit din matca.
|