Nu-i de Oscar pentru cel mai bun film, dar e surprinzator de ok, as far as faux-indie movies go. Auzisem destule chestii negative despre el, dar nu mi se par fondate. Nu e nici excesiv de sentimental (trecand peste duetul final care e complet nejustificat) si nici nu mi-a dat impresia ca dialogurile ar fi artificial de clever. Dimpotriva, replicile lui Juno, desi par sa fie mai degraba de stand-up comedian decat de persoana care participa activ la chestiile prin care trece ea, sunt complet justificate de modul in care e gandit personajul.
Iar soundtrack-ul, cum zice si klein, e excelent si, desi melodia de pe generic m-a iritat enorm, restul functioneaza perfect, inclusiv optiunile la care nu te-ai astepta in mod normal sa mearga (ca se aude Astrud Gilberto in Nip/Tuck e de inteles, dar sa tina asta intr-un film cu adolescenti dintr-o suburbie?).
|