|
io nu stiu cum de v-a placut filmul asta! e superficial... si e greu digerabil ca predica.
pur si simplu face harcea parcea temele predilecte ale cinematografiei indie. cum face asta?
pai ia o tema - sa spunem ''prima intilnire cu dimensiunea sexuala a vietii''. si o plimba haios prin liceu, reactia familiei la aflarea vestii si a urmarilor ei, prieteni, etc. ok. doar ca fiecare tusa finala pe care o aplica realizatorul secventelor povestii sale nu face decit sa lumineze mai bine puritanismul de pe fatada marilor studiouri americane. vizita la clinica ginecologica si colega care protesta in fata, discutia parinte-copil din final, concluzia filmului (promisiunea ca fata va reveni in clinica pentur a avea copilul pe care cuplul reintregit si-l va dori), rezolvarea neintelegerilor dintre mama vitrega si fiica pe fondul sarcinii - nu ca nu ar fi posibile, insa, no, in fata spalaturilor moralizatoare aplicate de mari studiouri prin firmele lor 'independente' (cum e foxsearchlight), eu prefer filmele cu aceleasi teme, dar dozate dramatico-tactic de Larry Clark, Gus Van Sant sau Wes Anderson (pe Lukas Moodysson nu-l pomenesc fiindca nu e dela ei din SUA).
intre thank you for smoking si juno se vede perfect diferenta dintre ceea ce inseamna in sua sa lucrezi independent sau cu implicarea unui mare studio in proiect (chiar daca indirect).
|