|
Cazee are dreptate. Tati era unic în felul lui, avea un umor ingenios dar si sec, burlesc dar si subtil, intelectual dar si absurd, foarte satiric într-o combinatie la fel de paradoxalä între atrocitate si tandrete. Personal, «...Hulot» m-a cam plictisit - dar trebuie sä recunosc geniul unor secvente, cum ar fi aia cu cauciucul de la masinä si înmormântarea... «Mon oncle», cam la fel - pläcându-mi în schimb leit-motivul cätelului care vine în avangardä la serviciu, si cel al artezienei puse în functiune doar când sosesc vizitatori. Favoritul meu rämâne «Trafic», culminând cu secventa falsului Python sub roata masinii, si aia când încep sä se miste ca Armstrong si Aldrin pe Lunä.
|