dylan e foarte multe lucruri si nu i se poate nega influenta asupra artei in general. Dar I'm Not There este aproape insuportabil pentru cineva care dispune de informatii minime despre cariera si muzica lui. Hayens revolutioneaza, intr-adevar, filmul biografic, dar senzatia pe care mi-a lasat-o mie I'm Not There a fost de intruziune (fortata) intr-un univers criptic si dezordonat, de parca as fi intrat prin nu stiu ce metoda in halucinatiile unui fan absolut al lui Dylan, fan care-l deifica si multiplica la nesfarsit, ca o galerie de oglinzi (de)formatoare. Pe hartie arata bine, pe ecran nu, it was much too much...
__________________
This is not THE END...
|