|
Pare greu de crezut, dar prin 1995 eram la Cinematecä, unde-mi vertigoiam odrasla, în cadrul unei cure de hitchcockizare prescolarä. Eu vedeam filmul cam a cincea oarä, cred, cu aceeasi fascinatie. S-a nimerit sä vinä si Cornel George Popa (ziaristul, scriitorul si regisorul de teatru). Cam c-un sfert de orä înainte de final (atunci când o tot metamorfozeazä Jimmy Stewart pe Kim Novak), Cornel îmi murmurä: "Nu mai suport! Tot astept o poantä, si nu mai vine. N-are pic de haz." Si se ridicä si pleacä, läsându-mä bujbé.
Deci, iatä cä se poate päti si la case mai mari.
|