Originally Posted by Pitbull:
Ani de zile m-am întrebat cum s-ar putea imagina o "convenþie cinematograficã" a falsitãþii acceptate, de tipul celebrelor "convenþii teatrale" (scenã, decoruri mai mult sau mai puþin schematice, obiecte imaginare, costume uneori anacronice, relaþii live cu publicul).
|
"Dogville" nu era exact asta?
Ca sa nu mai vorbim de Noul Val francez (Godard facea asa ceva constant). Oricum, tipul asta de intentie se regaseste destul de frecvent, chiar si in mainstreamul hollywoodian. "Adaptation.", de exemplu. Sau, fortand un pic nota, filme precum "Sin City", "Kill Bill" sau "300" sunt tot asa ceva, in sensul in care isi asuma o conventie oarecare si o respecta, fara a lasa insa spectatorul sa uite vreo clipa ca priveste un exercitiu stilistic.