[Pitbull]

Contine spoilere! - Da' nu face nimic.

"Alien versus Predator: Requiem" - Recviem pe bune!
Bye bye, Alien! Bye bye, Predator!
Hello, dumbness! I think I'm gonna die!

Primul avepeu (adicã "A.V.P." - nu A.P.V., cã aia înseamnã "armatã pe viaþã" ºi-i la fel de sinistrã), ãl' din 2004, era prost, dar de-o prostie, cum sã spun... curatã. Cinstitã. Scenariul în sine avea câteva idei bune, dar împrãºtiate, necoagulate ºi nefinalizate: plasarea acþiunii în Antarctica, în timpul nopþii polare, dându-i mister ºi credibilitate; decorul piramidei ºi asocierea predatorilor cu divinitãþile religiilor sud-americane (în treacãt fie spus, cumplit de expediatã, când se voia ditamai revelaþia, astfel încât pica în infantilism); contextul "ritualului de trecere" al teen-predatorilor prin hãrtãnirea de alieni (inclusiv matca prizonierã producãtoare de adversari); alianþa finalã dintre predatori ºi cei câþiva oameni supravieþuitori (prelungind intenþia schiþatã în finalul lui "Predator 2" - 1990). Deci, ceva-ceva tot miºca, tot s-ar fi putut, dacã Paul W.S. Anderson (scenariul ºi regia) ar fi ºtiut sã facã film. Aºa, mãcar a rãmas o... un fel de cioacã, sau "ciocaþie", vorba Cetepeului: cui i-e drag de excelentele personaje S.F. concepute de Dan O'Bannon ºi Ronald Shusett (cu seminala contribuþie a lui Gieger), ºi de Jim ºi John Thomas (pe partea predatoriceascã), putea sã le vadã cum se cotonogeau între ele de mai mare dragul - acum ºi pe ecran, dupã ce ani de-a rândul o tot fãcuserã în benzi desenate - ºi mãcar rãmânea cu satisfacþia unei distracþii ieftine, oneste ºi pe care o uiþi pânã seara.
De neuitat, însã, rãmâne al doilea avepeu, zis ºi avepereu - adicã "Alien Versus Predator - Requiem", ãsta de-acum. Sã vi-l povestesc.
Un predalien (nu e banc, e corciturã) se paraºuteazã-ntr-un orãºel de Colorado ºi se pune pe ouat. Un predator vine ºi el ºi se ia la troznealã cu alienii nou-nãscuþi. Prãpãdenie printre orãºeni, care mor pe capete. Câþiva fug cu un elicopter. Guvernul dã cu atom�*ca ºi rade tot. Elicopterul picã-n bot, ºi pe pasageri îi ia salvarea.
Gata vi l-am povestit.
Mã pregãtisem sã avertizez cã bag spoilere, dar nu fãrã precizarea: "nu face nimic, nu prea am ce spolia". Numai cã, dând pe I.M.D.b., ce-mi vãzurã ochii? Primul user comment, al lui Pmaglinger din S.U.A. (meritã sã fie citat in extenso) zice:
"Acest comentariu nu conþine un spoiler. N-are cum. Filmul e previzibil ca rãsãritul soarelui. În primele filme Alien, elementul [de suspense] era cã PUTEA sã se întâmple ceva. La fel era ºi în primele douã filme Predator, deºi mai puþin accentuat. "...Requiem" a înlãturat complet elementul de suspense ºi l-a înlocuit cu borº ºi maþe. ªtii c-or sã moarã oameni (pãi nu? doar i-un film A.vs.P.), dar mai ºtii dinainte ºi CINE va muri, ºi CÂND va muri, ºi UNDE va muri. Regisorii ar trebui sã primeascã o lecþie de la Hitchcock, care a spus: «Suspense-ul nu înseamnã o bombã cu ceas care va exploda sub masã. Suspense-ul e o bombã care NU va exploda sub masã.» (...)."
Deci: liniar, trenant ºi lipsit se orice finalitate. Avepeul din 2004 era mãcar o poveste care pleca de ici ºi ajungea colo. Avepereul de-acum e o non-poveste care nu pleacã de nicãieri ºi n-ajunge niciunde.
Dar nu numai atât. Scenariul e atât de idiot, de parcã l-ar fi scris... ãã, nu mã pot hotãrî, nici chiar printre absolvenþii U.N.A.T.C. din ultimii douãzeci de ani nu gãseºti asemenea cretini. Din capul locului, îi lipseºte orice structurã, motivaþie, raþiune ºi logicã. Totul, dar absolut totul, se întâmplã cã aºa vrea muºchii lui Shane Salerno - un atlet scenaristic de-a dreptul auschwitzian. În plus, e limpede cã habar n-are de universul fictiv al alien/predatorilor, cu legile, regulile ºi obiceiurile lui - n-am sã intru-n prea multe detalii, dar orice fan s-ar prãpãdi de râs vãzând inepþiile de-aici (la o adicã: de când se ouã predalienii, cã doar nu-s regine? ªi de când puii de alien, ieºiþi din cheptu' bietului organism purtãtor, se maturizeazã-ntr-un minut? ªi tot aºa...) Iar cine nu-i fan, tot se va amuza copios cu aberaþiile de ordin general - un exemplu: un tatã ºi al sãu puiandru merg noaptea prin pãdure ºi vãd o navã meteorizând pe cer, pe deasupra lor, peste muntele învecinat, peste ºapte vãi ºi-o vale-adâncã, pân-la orizont ºi mai departe. Curioºi nevoie-mare, ajung acolo-n cinci minute ºi-o sfeclesc.
Ãsta a fost începutul. Hai c-un exemplu ºi de la sfârºit. Fug ãia cu cioclopteru' (apropo, se pare sã singura calitate a peliculei e citatul "Get to the chopper!"), ºi unda de ºoc a bombardelei îl ia de coadã ºi zvârrr dã cu el d-a azvârlita peste-un deal ºi-l înfige cu botu-n pãmânt. A doua zi în zori, ies ei împleticiþi, care c-un ochi vânãt, care cu-o buzã umflatã, care cu deºtu' mic de la picior scrântit. Dau nas în nas cu soldaþii care fãcuserã cerc în jurul lor, ºi zic afolaþi: "Aþi omorât tot oraºu'." Apevistu', zice: "Aºa am primit ordin. Hai, în salvare cu voi."
A, încã una, ºi mai drãguþã. Predatorul are-o stecluþã cu vetrion englezesc fluorescent, care-i un metal, ceva, de arde tot, tot Nãicã, justaminte ºi mai ales ochii, ºi picurã din el peste tot ce cãsãpeºte, ca sã-ºi ºteargã urmele. În schimb, când omoarã oameni în pãdure, îi jupoaie ºi-i atârnã de copaci cu susunjos, ca la expoziþion. Logic!
Cam aºa o þine tot filmul. Tot.
Evident, la aºa scenariu, aºa regie. Prinzându-se ei cã Anderson o cam feºtelise acu' patru ani, producãreþii (John Davis ºi Wyck Godfren, închinarea cui i-a fãcut!), ce ºi-au zis ei: unde-s doi, puterea creºte! Aºa cã i-au fericit cu regia pe fraþii Strause - Colin ºi Greg. Filmeazã bãieþii ãºtia doi, de zici c-ar fi Popovici ºi Sârbuºcã! Ca sã nu se vadã ce low-budget e toatã chestia, le-a venit mãreaþa idee sã punã acþiunea noaptea, mai ales prin canale - aºa cã nu numai cã ioc mister ioc suspense, dar ºi pas de-a mai înþelege ceva. Cam singurele lor idei creatoare sunt tãieturile de montaj dintre cum se miºcã predatorul ºi cum lucesc prin cadru maºinile Gãrzii Naþionale venite sã se ocupe, ºi alternanþele între ploaia de-afarã ºi smacurile picurãtoare ale alienilor, de nu mai ºtii nici care pe care, nici ce ºi cum.
Pe partea lui homo sapiens, a tunat ºi-a adunat câteva personaje mai poncife decât într-un soap fãrã clãbuc, dintre care nu lipseºte fetiþa cu binoclu cu infraroºii care vede alienu' ºi zice: "Tati, ã-hãã-hãã, baubau!" Zâmbet condescendent: "Nu e nici un baubau!" Zvâc! face baubau din coadã ºi nimereºte tati pireu pe toþi pereþii. Noroc cã fetiþa ºi mãmica ajung în elicopterul salvator, cã vorba aia, prost sã fii, noroc cã eºti. Tot acolo mai ajung ºi alte manechine umblãreþe, ale cãror nume le am chiar acum în faþa ochilor, pe displayul de-alãturi, da' mi-e lene sã le cópii (precis aºa zic fraþii Strause la "copiez": cópii). Pur ºi simplu, þi se fâlfâie dac-or scãpa, sau i-o face predalienul mediu de culturã ºi pe ei - la fel cum þi-si-rupi ºi de fraierii ceilalþi, care nu iau elicopterul ºi-i prãjeºte nucleara guvernului.
Mã rog, râdem noi râdem, Harap Alb, dar de fapt jalea e mare. În primul rând, pentru cã din douã francize excelente, Alien ºi Predator, s-a fãcut acum patru ani un hibrid tâmpit, care între timp a degenerat la nivelul demenþei senile. Pur ºi simplu, mi-e imposibil sã înþeleg cum, dupã decenii întregi în care experienþa a demonstrat cât de moarte din start sunt proiectele astea cu supe reîncãlzite (vezi tragedia atâtor serii, cum ar fi: "Planet of the Apes," "The Omen", "The Exorcist" sau "Nightmare on Elm Street"), unii tot mai continuã. Sau - mai bine zis, înþeleg, dar nu pot sã accept. E o afacere care nu mai are nici o tangenþã nici mãcar cu entertainment-ul pur - cã de arta cinematograficã, ce sã mai vorbim. Aºa cum unii produc adidaºi chinezeºti care se vând cu toptanu' ºi-n douã zile se fac ferfeniþã de umbli ca ãla din romanul lui Zaharia Stancu (vorba lui Tomiþã, Dumnezeu sã-l ierte), alþii comit puzderie de junk food-uri la fel de vandabile ºi de inutile (ba te mai bagã ºi-n spital), iacãtã cã sunt destul ºi care þin activã, pe bazã de poll-uri (bine zicea cine zicea: Pollywood!) industria de reciclare a deºeurilor cinematografice. Pãcat doar cã-s deºeuri ale unor produse care, la origine, fuseserã de calitate. Dar... de: de legile lui Murphy nu scapã nimeni.

Pitbull (Mihnea Columbeanu)
8 ianuarie, 2007
Bucureºti, România