Busola de Aur a suferit o intercizie - daemonul, sufletul povestii, a fost taiat de Magisteriumul hollywoodian. Cateva sute de milioane si talentul unor oameni implicati in productie reusesc sa anime acest mort viu si sa-l faca vag distractiv in pofida mirosului de antiseptic.
Cartea pe care se bazeaza filmul, prima din trilogia "His Dark Materials" de Philip Pullman, este o aventura plina de imaginatie si un atac pasionat impotriva religiei, in special a catolicismului. In volumele urmatoare Pullman dezvolta o viziune a unui intreg univers cuprins intr-o lupta cumplita cu substrat ideologic, care atrage spre centrul ei pe doi adolescenti. Se pot face numeroase paralele intre acest univers si lumea noastra, iar in esenta trilogia e un manifest scris cu mult talent al vederilor ateiste si liberale ale autorului.
Revenind la film, se observa imediat ca orice referinta explicita la religie a fost eliminata cu grija. Ne aflam intr-o poveste in care nu prea se intelege de ce personajele rele sunt rele, sau de ce gobblerii ar vrea sa separe daemonii de copii. Si in fond ce e un daemon? Din film reiese ca sunt niste animalute dragute, asa ca nu e greu sa-ti inchipui ca gobblerii le vor ca sa la comercializeze la targ, sau se la duca acasa la copiii lor. De fapt daemonul, poate cea mai frumoasa inventie a cartii, e o manifestare externa a sufletului. Fiecare om are un daemon, de obicei de sex opus, care in copilarie poate lua orice forma de animal, stabilizandu-se la maturitate.
Una din cele mai complexe si pline de sensibilitate teme din trilogie e cea a relatiei dintre oameni si daemonii lor si cum are prea putin de a face cu religia ar fi putut fi lasata fara probleme in film. Producatorii insa s-au gandit probabil ca daca tot au eliminat aspectele ideologice ale cartii se pot lipsi si de cele emotionale. Astfel, un copil caruia i-a fost taiat daemonul apare in film destul de suparat, de parca si-ar fi pierdut jucaria. In carte moare de tristete, insa producatorii americani or fi banuit ca astfel de lucruri ar putea, Doamne fereste, sa impresioneze audienta.
Ce a mai ramas dupa ce cartea a fost macelarita cu grija in spiritul hollywoodian? Actiunea si efectele speciale bineinteles. Actori excelenti care scot ce pot dintr-un scenariu care oricat de mutilat, ramane peste medie. Masini zburatoare. Ursi polari renderizati care isi impart labe si sar la carotida unul altuia (singura scena la care un copil de langa mine a plans - de frica, nu de emotie). Pacat.
|