[Neuptolem]

American Gangster stârneºte interesul ºi nostalgiile generaþiilor mature ºi vârstnice prin rapelul la anii '70 de început. - Pitbull.

Pentru mine filmul asta nu are cum sa iese cel mai bun din 2007. Lasand la o parte tot ce are bun, explic prin faptul ca m-a plictisit teribil pe alocuri si are o pregnanta nuanta de biografie a unui magnat de culoare al drogurilor. Secventele scurte si precise prin respectarea istoriei doar amintesc de niste evenimente la modul redarii fidele, exacte, econom, fara accent pe profunzimi dincolo de zidul adaptarii. Tot ceea ce salveaza filmul este jocul magistral al lui Denzel Washington (personal il vedeam unilateral si sters dar aici da lectii de actorie pur si simplu) ce este pliat cu iscusinta pe dealerul Frank Lucas (documentarea actorului cu realul Frank Lucas dovedeste ca-si doreste Oscarul mai mult ca niciodata si cred eu, il merita din plin).

Fara sa ma lungesc prea mult, nici nu am competentele necesare sa-i fac o analiza asa cum trebuie ma rezum la ceea ce a scris Iulia Blaga:

Inspirat din articolul "The Return of Superfly", al cãrui autor se numeºte Mark Jacobson, cel mai recent film al lui Ridley Scott, se întoarce cu 40 de ani în urmã, retrasând istoria adevãratã a lui Frank Lucas, un bãrbat de culoare care a construit la New York un imperiu al drogului. În rolul lui Frank Lucas, Denzel Washington are mari ºanse la Oscarul pentru cel mai bun rol principal masculin, construindu-ºi personajul pe muchie, ca pe un aliaj dintre demonism, emancipare rasialã, carismã ºi tulburare de comportament. - emblematic pentru intreg filmul, nimic mai mult.

Nu ma asteptam la un soundtrack sfasietor specific filmelor istorice sau actiune pe paine (desi prima scena e facuta original si bine) dar lunecarea pe langa The Godfather fara sa lase in urma decat mici accente charismatice gratie jocului lui Denzel (in general dpdv actoricesc filmul se tine bine in sa) lipsindu-se de interestingul naratiunii, de profunzimea unei povesti cu potential, ma conduce la gandul ca Sir Ridley Scott era mai bun altadata si specificul sau este mai degraba suspansul actionului decat ceea ce a regizat aici. Ma asteptam oricand la scenele filmate din masina sa se ia la intrecere cu The Departed dar nu, nu o face si tocmai acest aspect subvaloric vis-a-vis de detinatorul Oscarului m-a convins sa nu-i dau nici o sansa. Acum pt cei ce vor sa-mis ara in cap, anunt dspre dezamagirea lor ca am vazut doar prima jumatate din Cartita si m-a convins (am avut probleme cu cd-urile si am tot amanat), ca-i bun, foarte bun, oricum stiu cum se termina. Nu asta e ideea pana la urma). Ce e bine la Ridley, asa cum spunea si Pitbull, isi pasteraza prospetimea, rigurozitatea, vigoarea de altadata.

Reducerea pedepsei de la 70 la 15 ani a fost intr-adevar o surpriza, mai ales ca nu cunosteam povestea. Aici Pitbull a explicat foarte bine si nu as mai repeta:

nu e doar un cârlig de încheiere, ci un ditamai începutul: prin eforturile lor conjugate, trei sferturi din efectivele poliþiei newyorkeze au înfundat puºcãria pentru corupþie. Personal, consider mult prea încãrcat, atât dramaturgic cât ºi semnificativ, acest fragment de acþiune, pentru a mã mulþumi cu prezenþa lui comprimatã în doar douã-trei paragrafe de text, în timp ce Roberts îºi strânge dosarele de pe birouri. Era acolo material pentru un film întreg

Faptul ca trece fugitiv prin momente cu potential, exploatabile, m-a deranjat cel mai mult ca si cum regizorul si scenaristul au mizat pe un fel de doctorat in istorie in detrimentul artisticului denotand lacune dpdv al viziunii, percepute de mine ca un minus.

Inchei prin a adauga ca am vazut un film despre Frank Lucas, nu unul cu Frank Lucas, tot ce se intampla se desfasoara in jurul personajelor, nu a reusit sa ma sensibilizeze prin trairile, momentele charismaticului protagosnist-antagonist, nu m-a lasat scenariul, gratie insa lui Denzel ca l-a scos din anonimat.