La Graine et le mulet. e genul de film care imi place dinainte intrucat merge pe o poveste simpla, umana, cu mult impact, fara artificii suplimentare de scenariu, sau de alta natura. Un francez de origine maghrebina de 61 de ani e concediat (nu mai e rentabil) si hotareste sa deschida un restaurant de couscous cu peste.
si filmul ma serveste din plin cu ce asteptam. mi-au placut cateva secvente in mod deosebit: disperarea cu care fata vitrega o roaga pe mama sa mearga la seara de deschidere a restaurantului: un lung plan-secventa in care actrita (nu stiu cine e, dar e monumentala) trece prin toate starile in strategia de convingere, la care mai adauga si o sumedenie de injurii, care se dovedesc intr-un final utile :love:
Scena in care tatal si fiica cutreiera birourile administratiei franceze ca sa obtina autorizatie si bani pentru restaurant e geniala. foarte desteapta pozitia regizorului: ironie de-abia perceptibila la adresa acestor functionari care afiseaza un aer de superioritate disimulata fata de cei doi, pe care evident nu ii considera francezi 100%. si se opreste unde trebuie, fara sa intre in nici un fel de discursuri politico-etnice.
si cel mai tare: scena in care femeile in bucatarie se chinuie sa puna o ditamai marmita pe aragaz, isi pierd forta si scapa o parte din sos. in acel moment toata sala a scos un strigat de incordare. :w00t: asa ceva nu am vazut nici la filmele de groaza. Kechiche e un regizor de mare forta daca reuseste sa creeze tensiune in jurul deschiderii unui restaurant de couscous.
si totusi... filmul dureaza 2:30h. nu ca ar fi lung pentru acest subiect, dar multe scene sunt impinse pana la saturatie. sunt exploatate dincolo de potentialul lor dramatic. uneori iti vine sa zici "gata, am inteles". si totusi Kechiche nu intelege si ne toaca marunt pana devine insuportabil.
personajul masculin principal (tatal cu restaurantul) e exasperant prin atitudinea de caine batut. te intrebi daca chiar vrea sa deschida restaurant sau e impins de la spate de familie. Iar scena cea mai enervanta si inutila, dupa mine, se petrece la sfarsitul filmului, unde niste pusti ii fura motoreta . si ce face tatal, in timp ce invitatii ajung la restaurant? alearga dupa aia ca sa isi recupereze, e drept, singurul mijloc de transport. dar in acel moment alte evenimente pareau importante.
in concluzie, cred ca de data asta, cu toata inclinatia mea pentru povesti simple si fara trucuri, filmul avea nevoie de niste artificii de scenariu si de montaj. pentru mine e de 8/10. dar si de data asta sunt printre putinii car nu il apreciaza 100%.