|
La "Jim", sclipirea era chipul de copil din final.
Una dintre propunerile de dezvoltare era urmätoarea: în locul dialogurilor stereotipe cu pärintii, sä nu fie decât mormäieli, oftaturi si priviri lungi.
Cred c-am sä le gäsec si ti le trimit, eu în principiu salvez tot.
Apropo, asta-mi dä încä o idee: în trextul ästa de-aici e destul de putin dialog. SI TOTUSI, E LOGOREIC (boala filmelor românesti)! Cum se poate? Simplu: 90% dintre replici sunt inutile, spun ceea ce se vede si în imagine. Iar actiunea, atâta câtä este, e diluatä si nu spune nimic.
Propunerile tale (cu omorârea tipei din culpä, sau cu interventia pestelui), sunt valabile structural - dar, în sine, banale. Oricum, cam pe-acolo ar fi de umblat. ASA CEVA e strict necesar, dar sä fie si original.
|