[mirodoni]

Pitbull, mi-era teamã cã te-ai supãrat. N-aº vrea...

Proletar a câstigat într-adevär finantare pentru un scenariu al lui - si, de câteva luni, un an, de când ne cunoastem de pe CineMagia tind sä-i acord credit. Dar nu stiu, totusi, toate dedesubturile.

Bãnuiam eu ceva, dar nu-l cunosc. Nu a fost nicio aluzie la el, cã nu ºtiu cine e. Dacã vreþi, vã spun cum a câºtigat Cristian Mungiu la HBO. Sau mai bine, nu, sã nu parã cã devin antiMungiu, acum, când nici CNC-ul nu mai are curaj sã-l dea în judecatã. Întrebaþi-l, ºi dacã nu spune tot, completez eu.

De obicei, când mä cert cu cineva, prefer sä folosesc mijloace mai subtile. Au mai mult efect. La înjuräturi ajung doar uneori, în ultimä instantä, dacä reiese cä adversarul nu întelege….

Cel puþin în literaturã, a dãinuit metafora, nu înjurãtura. Deºi se zice cã metaforã este atunci când te scarpini cu mâna dreaptã la urechea stângã.

Mirodoni este Mistah J. Am verificat adresa de e-mail, Lucian Hodoboc. Nu ar fi o problema, bineinteles, discutia mi-a starnit interesul si e mai mult decat interesanta, prea interesanta! Mirodoni a pus niste probleme serioase, pacat ca nu priveste in perspectiva si nu accepta adevaruri spuse de altii.

Neuptolem, mulþumesc pentru aprecieri. ªtii povestea cu ursul pãcalit de vulpe... Când o apuca de picior, striga: trage nãtãrãule, cã nu mã doare! Când agãþa o rãdãcinã, se vãita: nu mai trage, ursule, cã mã omori! Am citat din memorie. Ei, care e?! Cum mi-ai verificat mata e-mail-ul, eºti de la SRI?
Eu accept ºi adevãrurile spuse de alþii, dar, pânã la proba contrarie, le pãstrez ºi pe ale mele. De privit, privesc ºi în perspectivã, poate chiar dincolo de perspectivã, ºi nu mai vãd pãdurea din cauza copacilor. Se poate. Dar cum altfel sã privesc, atenþie, Pitbull, când un jurat trebuie sã citeascã 200 de proiecte la HBO sau CNC în 20 de zile? ªtiu cã nu trebuie sã mãnânci toatã ciorba ca sã vezi dacã e stricatã, sau bunã, dar cu scenariile e altã mâncare de peºte. Aici intervine raportul ãla, noroc/talent, de care ziceam. Pitbull spunea cã un profesionist poate sã-ºi dea seama. Avem noi acei profesioniºti!? ªtiþi bine cum era sã... moarã Lãzãrescu lu’ Pui! Sã-mi spunã mie Pitbull, vorbesc serios, ce l-ar fi determinat din primele 10 pagini ale respectivului scenariu, precum ºi din cel al lui Mungiu, sã continue lectura?! Excludem sinopsisul. A, da, se poate ca 180 de proiecte sã fie catastrofe ºi sã-þi vinã sã te arunci pe fereastrã, pentru cã ar fi prea mare efortul sã arunci respectivele scenarii, dar nici pentru 20 de scenarii ca lumea nu-þi ajunge timpul acordat într-o sesiune, cã mai ai ºi alte treburi.
Nichita Stãnescu ºi Marin Sorescu, sau cine am mai zis eu, nu au fost autodidacþi, aºa s-au nãscut ei. Dar ca sã zici „gãinaþ de stele” ºi sã te aplaude lumea, e ceva! Pitbull zice cã scenariul nu e poezie. Ba da. S-ar putea sã ne întâlnim pe la jumãtatea drumului, cum spunea (în englezã), dar sã nu cumva sã fim pe linii paralele. Scenariul este poezie, îl scrii cum îþi dicteazã sufletul. Dupã aceea, regizorul despicã filmu-n patru, cã d-ai face ºcoalã. Se acordã prea mare importanþã formei în detrimentul conþinutului. Un regizor, sau alt profesionist în domeniu, trebuie sã aibã suficientã imaginaþie sã „citeascã” un text, indiferent cum e scris. Adicã se face soft pentru redactare, dar scrii „mi se face parul maciuca”.
Sigur, discutãm ºi noi discuþii, n-o sã schimbãm lumea. Peste tot sunt reguli. Dacã vrei sã-þi faci singur contabilitatea, de exemplu, þi-apuci urechile în termenii „de specialitate”.
ªi eu pot sã spun, ca Neuptolem, cã un român poate câºtiga Oscarul pentru scenariu, dar pân-la Oscar, te mãnãncã CNC-ul. Noi avem talente, dar nu avem „descoperitori de talente”. La alþii, un editor a plãtit o scriitoare vreo 10 ani ca sã continue „Pe aripile vântului” ºi s-a îmbogãþit. La noi, ar fi ascris-o el ºi ar fi rãmas sãrac, dar cinstit.
Zic ºi eu, nu dau cã parul !