|
Apropo de anticariat; si bineinteles, de Diverta. Prin toamna lui 2005 - iarna lui 2006 cunoscusem la un curs de Corel Draw un tip slabut, blondut, nice boy, absolvent de istorie care-si tara existenta cu un anticariat de 1/2 intr-un loc unde mai tot timpul batea vantul datorita curentilor de aer ce strabateau niste piloni de-ai lui Ceashca. El a fost cel care mi-a spus povestea cu tarifele science fiction practicate de Diverta, ca astia au monopol, etc. nu stiam asta. Omul se chinuia sa castige din anticariat mai mult decat chiria colosala impusa de primarul nomad. L-am mai intalnit prin vara lui 2006 pe acolo, dadeam o mana, vorbeam, vazusem (printre titlurile ce m-ar fi interesat pe mine) ceva de Tudor Caranfil: nu am cumparat-o deoarece o vedeam veche, ma naucisera copertile lucioase de la Diverta, titlurile lor contemporane, hartia alba, etc. Il priveam cu oarecare dezgust. Omul nu reusea sa cumpere carti vechi sa le repuna pe taraba lui deoarece nu castiga mai nimic, era la mila trecatorilor, treptat, probabil nu a mai facut rost de nici o carte, si nu a mai vandut mare lucru, chiria l-a coplesit, caci azi, el nu mai exista in acel loc. Anticariatul lui a fost pulverizat si trustul jegos al Divertei si-a mai marit clientela: unde nu-i concurenta apare monopolul, astfel ca-si permit sa arunce preturile dincolo de orice asteptare decenta.
Azi, in acel loc, vantul reuseste in sfarsit sa treaca nestingher pentru ca nimeni nu i-a luat locul acelui vanzator amabil. Daca as fi aruncat cativa banuti pe cartea lui Caranfil poate ca l-as fi ajutat sa mai supravietuiasca o zi, o saptamana...
|