|
Hmmm... :hmm: :? Mä surprinde starea asta a ta... Episodul FILMARII nu e deloc "prozaic"; prozaice sunt pregätirile - de la intrarea filmului în productie, pânä päsesti pe platou - fiindcä, în principiu, atunci se suspendä aproape orice act de creatie (cu unele exceptii - distributia, de pildä, sau creatia scenograficä), si se lucreazä la pregätirea transpunerii graduale în practicä a viziunii esentiale. Dar filmarea propriu-zisä este - sau ar TREBUI sa fie, pentru un regisor normal si cu o echipä normalä - momentul de maximä inspiratie, creatie, ritual, magie... Toatä proza din lunile si zilele anterioare se sublimeazä în ceva unic, inefabil, irepetabil... Nu e nici o desertäciune în ASTA, ci în alte etape (alea care tin de finantare, de administratie, de business, de distribuirea filmului, de pile, de strâmbe...).
|