Persoana a II-a e epicä, sau se referä la mine?
Considerând-o epicä si impersonalä, räspund:
Originally Posted by Proletar:
|
1. Exista o discrepanta intre modul in care percepi actorii jucand pe platoul de filmare si modul in care apar apoi pe pelicula?
|
Da.
Originally Posted by Proletar:
|
2. Iti par falsi pe platou sau pe pelicula?
|
Intrebarea e neclarä, asa cä încerc sä acopär toate posibilitätile:
Discrepanta de mai sus nu prea se aplicä la dihotomia "fals/firesc", ci la alte aspecte, mai nuantate, mai putin transante, ale jocului actorilor. Nu-mi amintesc vreun asemenea caz. Dar îmi amintesc destule situatii în care ceva pe platou aräta splendid, iar la vizionare te luai cu mâinile de cap - sau invers. Un exemplu elocvent: specificul teatral si märimea planului. Dacä un actor e prea gradilocvent într-un plan mediu, riscä sä-l distrugä (chit cä pe scenä, sau în plan general, mobilitatea lui ar fi functionat perfect!) Sau invers: pe platou, face ceva si ti se pare moale, putin, inexpresiv, sters; dar el stia cä era cadrat în grosplan, asa cä a jucat foarte fin...
In schimb, am väzut oscilatii fals/firesc în timp. De exemplu: la probele pentru
"Neînvinsä-i...", Duban mi-a fäcut o secventä de betie delicioasä: finä, subtilä, naturalä, cu umor... Efectiv, aia m-a convins sä-i dau rolul. Si când colo, la filmare, EXACT aceeasi secventä a fäcut-o grosier, expozitiv, cabotin, vulgar... Nu stiu de ce, n-a mai prins starea aia, si a fortat... Si am fost nevoit sä-l las asa, cä eram deja a cincea zi în vila aia, si gazdele alergau dupä noi cu polonicu' sä ne cäräm odatä...
Originally Posted by Proletar:
|
3. Daca exista aceasta falsitate, e suficienta sa iti induca un sentiment de lehamite fata de tot ce inseamna film?
|
Hmm... Poate exagerezi - dar înteleg sentimentul si... da, e posibil.