|
Dumnezeu sä-l ierte.
Aveam vreo opt, nouä ani, când am väzut "Prostie omeneascä" (1968). Incä nu citisem basmul lui Creangä. De-atunci, ambianta casei täränesti cu drobul de sare, asa cum a fost vizualizatä în film, a rämas definitiv în mintea mea ca decor pentru orice instantä din viatä a "prostiei omenesti".
Päcat cä linkul principal, de pe felicitari.ro, nu merge - dar un Google dezväluie totusi destule informatii despre animatorul plin de har si suflet cre a fost si rämâne George Sibianu.
|