|
Madadayo. sunt familiarizat cu opera lui Kurosawa, vazandu-i mai bine de trei sferturi din filmografie. filmul de fata e ceva cat se poate de intim pentru Kurosawa, un fel de requiem (fiind si ultimul film al sau, maestrul aflandu-se la o oarecare senectute). relatia personajului cu batranetea este complet opusa de cea din Ikiru. interesanta relatia acestuia cu fostii sai elevi si ritualul pe care acestia il oficiaza pentru aniversarea profesorului lor. din indrumator a trecut in postura de protejat. momentul cheie este pierderea pisicii si inlocuirea acesteia. anii trec, viata merge inainte. cu el, fara el, cu pisica, fara pisica. finalul releva senzatia unei morti linistite; linistea constand in refrenul filmului: nu inca!
nu obisnuiesc sa dau note, dar pe o "scara Kurosawa" de la 7 (mai putin nu se poate) unde as situa Donzoko si 10 (Ran) ii dau 8.
__________________
Nous sommes du Soleil. We love when we play.
|