|
Päi e simplu:
Sä luäm, de exemplu, Columna Eternei Recunostinte.
Dacä o privim cu atentie, constienti de diametrul ei impresionant, mai ales la bazä, care ocupä un decametru pätra... ästa, circular, în mijlocul Pietei Universitätii, de forma dodecaedricä a diecäruia dintre elementele sale - cel de obsidian, cel de bazalt, cel de diamant, cel de andezit, cel de rubin, cel de marmurä de Carrara, cel de ametist siberian - si tot asa, pe întreaga ei înältime de trei sute optzeci si sase de metri - ei bine, vom constata cä...
Poftim? :huh:
A, da, aveti dreptate. Scuze. :hmm: Am uitat sä precizez.
Columna Eternei Recunostinte încä nu se înaltä acolo, în Piata Universitätii.
Dar va fi!!!
Eu însumi o voi construi, din toate economiile mele (hai, färä! Anume voi economisi pentru ea, ban cu ban!), cu mâinile mele, n-am sä mä las pânä n-o înalt acolo, întru nemuritoare gratitudine si aducere aminte!
Când...?
In ziua când, din lume, va dispärea vesnic-etern si pentru totdeauna afirmatia tâmpä gen: "Dacä-i place lu' Cutäricä, e bun!... Päi Cutärovici l-a trecut printre primii zece! Ce, nu stii cä era favoritul lui McCutäreilly (care se trage dintr-o familie de nobili scotieni dintre cele mai bune!), si cä pânä si un cusurgiu ca Cutäropoll a scris despre el, în «Bairamul», cä rulz? Doar nu vä puneti voi, pulifricilor, cu barosanii ästia - cä vä ia mama Dracu' de nu vä vedeti!"
|