Originally Posted by saskiul:
|
Critica de film, dezmeticeste-te!
|
in cronica ta postata pe liternet am citit ce-a afirmat G Littera despre acest film:
Meandre - arãta George Littera - "se dezvoltã în planuri foarte lungi care se întrepãtrund într-un prezent-trecut ºi un trecut-prezent. Sãucan nu vrea sã povesteascã o istorie, nu pune în paginã evenimente, ci e interesat de stãrile, de psihologia sinuoasã a eroilor, de jocul ei labil, de senzaþiile personajelor".
iar tu spui la un moment dat ca filmul este f geometric (ceea ce e adevarat) si automat se prefigureaza un paradox: se poate suprapune geometria peste o durere?
intr-adevar, Saucan a facut in "Meandre" un traseu riguros al personajelor, dar nu le pozitioneaza fatza in fatza, tocmai pt ca nu le ofera o comunicare senzitiva, ci una ideatica. Saucan spune povesti despre idei - aproape ca nu-l intereseaza sa clarifice care e tatal adevarat al baiatului, dar ne spune ce gandeste acel copil crescut fara o afectiune paterna. Fiecare personaj este asezat "geometric" pe o tabla de sah imaginara si vorbeste din patratul lui cu margini de cochilie izolanta pt ca este un dialog intre personaj si sine, handicapat de resursele unei zvacniri, al unui impuls visceral de respingere a destinului.
"Meandre" este in primul rand o lectie de estetica si nicidecum una de psihologie.