|
"Superbad"
"Superbad" - Adicã, "Super-rãu"
Curat naºpa!
Nu-s fan propriu-zis "Star Wars", dar respect ºi iubesc universul jedyistic al Forþei, ºi revãd întotdeauna cu aceeaºi plãcere cele trei filme ale serialului (da, cele trei - sã fim serioºi, sunt trei Doamne ºi toate trei, nicidecum ºese, ºepte sau nu-º-câte; nu ºtiu, dar am impresia cã de la revenirea din 1999 încoace, Lucas ºi-a pierdut inocenþa). ªi totuºi, parcã-parcã aº nutri un ºi mai mare respect pentru Lucas cel de dinainte de 1977, Lucas cel ºi mai inocent, Lucas autorul uneia dintre cele mai bune secvenþe adolescentin-comice, care mi-a rãmas la suflet ºi pe care o povestesc cu nenumãrate ocazii: cumpãrarea sticlei de bere din "American Graffiti" (1973).
Ei, dar au trecut ani, ºi viaþa s-a schimbat... ºi candoarea teen-comedy-urilor de-acum treizeci ºi ceva de ani s-a rãsuflat ºi s-a trezit mai ceva ca aceeaºi bere, lãsatã la soare. Nici tribulaþiile iniþiatic-sexuale ale tinerilor nu mai au farmecul din scãpãrãtoarele piese ale lui Neil Simon, "Brighton Beach Memoirs" (ecranizatã de Gene Saks în 1986) "Biloxi Blues" (Mike Nichols, 1988) sau "Broadway Bound" (Paul Bogart, 1992) - au devenit niºte peltele lungite ºi vulgare, doldora de fiziologie ºi comic de limbaj obscen (vezi reþeta de tristã notorietate "American Pie" & Co...). ªi cum ochiul vede, inima cere, rezultã cã piaþa face furori, iar respectivele vome curg mai ceva ca dupã prima beþie de liceeni din The Great Plains - sau din Câmpia Românã.
Aºa cã ºtiþi deja despre ce e vorba în acestã peliculã autoreferenþial intitulatã "Superbad". Mai mult despre poveste n-are rost sã spunem - nu din scrupule anti-spoiling, ci ca sã nu repetãm ce s-a mai spus de sute de ori în ultimele decenii. Poate s-ar cuveni doar sã precizãm cã scenariul e neverosimil de haotic, cã protagoniºtii sunt nu numai cliºeatici, ci ºi amorfi ºi antipatici, ºi cã fiecare poantã e mulsã la maximum - motiv pentru care singurul element mai de Doamne-ajutã al filmului, cuplul de poliþiºti burleºti Slater ºi Michaels (Bill Hader ºi Seth Rogen) e distrus de realizatori de-þi vine sã-i împuºti. La prima lor apariþie, cei doi bufoni te fac sã râzi. Atât trebuia sã rãmânã! Un duo-cameo sclipitor (eventual, cu câteva reveniri la fel de scurte, ca un fel de leit-motive)! Dar scripturiºtii (de la "script", da, dar ºi de la "fripturiºti") Seth Rogen (adicã nu putea el sã nu-ºi umfle propriul personaj, nu?) ºi Evan Goldberg, plus motoristul (vezi cronica la "Un acoperiº deasupra capului") Greg Mottola (de la "mototol", nu de la "motorola"), nu se lasã pânã nu fac din ei personaje principale. Iar când, spre final, mai devin ºi didactici ("ªtii, Fogell, am vrut sã-þi arãtãm cã ºi poliþiºtii se pot distra...") - adicã dã-o-n pisicii mã-sii de treabã!
Ceva de bine? Da. Câteva poante.
ªi galeria de penisuri desenate.
Trist.
Pitbull (Mihnea Colmbeanu)
10 octombrie 2007, h. 22:00-22:24
Bucureºti, România
|