Ei, acuma hai sä nu facem din asta un caz personal. Probabil cä Tutu (cu
2t, nu
2tz) s-a atasat sentimental foarte profund de acest film de familie, iar duritatea analizei mele l-a scos din pepeni. Eu am postat un räspuns, va apärea curând, dupä ce-l aprobä Räzvan.
Aproape sigur, zona de atac la persoanä, din final, se referä la colaborarea mea cu Securitatea, din anii 1981-1982. E o päsäricä a multora, inclusiv a lui C. Mesaru. Le e comod sä omitä aspectele esentiale ale situatiei, si anume: cä acceptasem din ambitia naivä de a mä "infiltra" (deci, o cârtitä anti-secu printre informatori) si a actiona împotriva lor si în sprijinul celor urmäriti (ceea ce am si fäcut, consecvent, dar cu rezultate mult sub nivelul ambitiilor mele); cä am declarat totul în presä, în aprilie 1990 - plus relatarea completä din cartea
"Un tigru de hârtie", de Bujor Nedelcovici; cä, asa cum am spus, regret acea copilärie - nu trebuia sä mä amestec în mizeria lor, nici mäcar asa, "pe invers"; dar mi-o asum, sustin o lustratie totalä, si n-am nici un fel de ambitii politice sau afaceristice asociabile cu acest trecut semiobscur.
Revenind la subiect, reiterez esentialul: toti cei care nu pot accepta critica (inclusiv Tudor Voican, care vrea sä mä batä - nu glumesc! - pentru cä mi-a pläcut
"California..." doar în proportie de 90%, nu de 100% (cum explicit si zgomotos mi-a "ordonat" cä ar fi trebuit sä reactionez - incredibil, nu?) sunt, din päcate, cei care vor pierde. Ca atare, nu-i pot dori lui Tutu decât sä se maturizeze, si sä ajungä cât mai curând la calmul si întelepciunea Mariei si ale lui Nicu.
Oricum, e drägälas sä ajung la astfel de polemici cu bäietelul care, în 1986, îi lua mamei lui andreaua si fugea cu ea prin casä, si apärea în salopetä de blugi, între surorile lui, pe coperta revistei "Cinema".

Ce vremuri...!