|
Intr-adevär, dupä '89 Märgineanu s-a präbusit - n-am trecut si peste "Undeva în est", "Priveste înainte cu mânie" sau "Faimosul paparazzo", pentru cä nu mä interesa un eseu filmografic exhaustiv, ci doar sä schitez o imagine de ansamblu, polarizatä între filmele bine de demult si nenorocirea de acum.
Ratarea multor regisori români dupä '89 are, cred, niste parametri destul de clari. Nu poti spune cä "cenzura le täia secventele proaste" - aiurea; le täia ce nu-i convenea lui Dulea, sau lui Stefänescu, adicä lu' Coana Leanta. Problema stä altfel: unii dintre ei ajunseserä sä se adapteze la acele conditii restrictive într-un mod realmente pozitiv si creator. Cäutând mereu solutii de a face filme cât mai acceptabile, si-au creat o anume dinamicä proprie, în echilibru cu interdictiile. Dupä (zeci de) ani de lucru astfel, brusca libertate de dupä i-a dezechilibrat. Cel mai elocvent exemplu e Daneliuc: observati ce bine stäpânite erau TOATE filmele lui dinainte de '89, si ce monstruos au deraiat, din nou, TOATE cele de dupä - numai negativism, pesimism, naturalism, vulgaritate, agresivitate, etc... Pesemne cä în cazul unui cineast "linistit", ca Märgineanu, lucrurile au evoluat tama invers: efectiv, omul s-a molesit, s-a pierdut pe sine... Total.
|