Mi-a placut foarte-foarte mult.
Nu stiu de ce, dar in ultima vreme sunt mult mai captivata de animatii decat de filme normale. Cred ca oricum n-am sa depasesc vreodata varsta la care te mai emotioneaza filmuletzele de animatie, le traiesc intens si rad cu pofta.
Subscriu la ce a spus Pitbull, si la ceea ce intra-adevar am remrcat si eu cu multa placere: si anume ca personajele negative aici nu iti trezesc sentimente negative puternice, nu vrei sa ii vezi zvarcolindu-se in agonie, platind pentru relele lor, ci iti trezesc dorinta de a le convinge, de a le aduce de partea "binelui". Si de aceea, persuadarea de la final a lui Ego este mult mai potrivita decat a i se da peste nas, sa zicem, ia te uita ce bine a iesit totul si el sa plece cu coada intre picioare. Si asta se intampla foarte rar intr-un film, si inca intr-unul bazat pe o schema de basm unde diferentiarea rau/bun este foarte chirurgicala, ca sa zic asa.
In fine, este un film excelent (a se citi cat mai temporizat, pentru ca "excelent" sa unga papilele gustative imaginare), de savurat.
__________________
… We are such stuff
As dreams are made of, and our little life
Is rounded with a sleep.
(The Tempest, IV, 1, 17)
|