Nu stiu nici eu motivul.
"Cuibul de viespi" prelua în mare parte conceptia si distributia spectacolului de la National. Nici acel spectacol nu era grozav, dar la nivel de distributie continea câteva bijuterii (în frunte cu cuplul Moraru-Dinicä: Ianache-Georges), care au fost preluate si în film.
Altfel, filmul a avut, din start, o serie de calitäti potentiale (scenariu binisor construit, la care a ajutat amical si anonim Iulian Mihu), si o viziune imagisticä expresivä (Vivi Drägan Vasile nu-i un bou!). Nenorocirea s-a tras de la escrocul äla incapabil de Pivniceru, care pe-atunci era director general în Buftea. Ca un mafiot ipocrit ce era, a profitat cä Nea Horea venea din teatru si nu era familiarizat cu studiourile, si i-a vârât pe gât cei mai neverosimili hoti si bisnitari, în frunte cu Dan Vintilescu (sef de productie cu dispensä în functia de "directorul filmului") si Ion Ion (regisor secund). Astia doi nu aveau alt scop acolo decât sä fure cât mai mult si sä filmeze cât mai deloc (nici nu erau în stare sä pregäteascä o zi de filmare, dar nici nu voiau, cä matrapazlâcurile mergeau mai usor pe "zile de pregätire" sau pe filmäri anulate din X motive). In plus, scenografia era de Traian Nitescu, profesor, om foarte cumsecade, dar moale si blând (citeste: fraier) si cu o experientä limitatä de cinema, care hodoronc-tronc n-a cerut asistenti de decoruri din Buftea, ci si-a adus studentii (actuali si fosti) "sä învete". Drept pentru care, de la cap la coadä, filmärile au fost un haos total, în care bietul Nea Horicä îsi prindea destele la tot pasul. Pentru cine n-a fost acolo, dar are ochiul format, pe film se vede destul de bine distanta dintre intentie si realizare, improvizatia cruntä si pripa dementialä în care s-a lucrat. Pânä si Vivi a fost nevoit sä lase în copia standard unsharffuri, supraexpuneri si voaluri pe cozi de duble!
(Apropo, pe mine mä mai tii minte? Eram unul din cei doi ciocli.
Aveam barbä pe-atunci.)