|
Uitandu-ma la Ratatouille, am simtit un conflict: pe de o parte imi placea lumea aceea atat de non-violenta (chiar si violenta si reprezentantii raului deveneau aici cumva buni, pt ca nu-ti trezeau decat o singura dorinta, aceea de a nu iesi invingatori, spre deosebire de animatiile in care "dusmanul" iti trezeste multiple stari de ura, dispret, dezgust si ai vrea sa-l vezi mort), atat de frumos colorata, ma bucuram sa recunosc vechile conflicte din povestile din copilarie, ambitiile mari ale personajelor principale etc, iar pe de alta parte ma simteam cumva plictisita: mereu si mereu aceleasi clisee! Saraca lume a basmelor si povestilor a ramas incremenita in cateva tipuri de intamplari care se tot reediteaza la nesfarsit in diverse cadre....
Poate asteptarile mele sunt setate gresit fatza de povesti/filme de animatii, poate pentru copii asta este suficient, dar daca filmul este adresat si oamenilor mari, devine cam...nestimulant...
Ca sa nu mai zic de gradul imens de predictibilitate...stiam exact ce o sa se intample in film cu mult inainte, fara sa fi citit macar o cronica despre film....asta mi se pare cel mai deranjant la un film, sa prevezi ce are sa se intample!
|