|
1)
Ai väzut vreodatä în filme scris pe ecran "vis" sau "amintire"? Nu. (Cu exceptia unor cazuri foarte rare, când se insereazä precizäri gen: "3 ani mai târziu"... "16 ani mai devreme"... etc.) Asa cä, DE UNDE stiai cä erau visuri sau amintiri? Simplu: deduceai din continutul secventelor, din relatiile contextuale cu celelalte, etc. Mai rar, si ca optiune a REGIEI, nu a scenariului: din modul de a filma; în alb-negru, în flou, etc. Asta o va decide (sper sä nu, cä-i învechitä!) dom' regisor. Tu, ca scenarist, SCRII NUMAI CE VEDEM PE ECRAN CA SE INTAMPLA IN POVESTE, si ne faci abil sä întelegem cä-i vis, flash-back, etc.
2)
Nu e nici o regulä care sä impunä ca scenariul sä se întâmple în România - dar e o lege nescrisä: tot ce faci, sä fie MOTIVAT. Prin urmare, DE CE tu, scenarist român, oferind un proiect pentru cinematografia românä, plasezi actiunea în Patagonia? Acolo-s probleme care pe noi nu ne privesc, tu ca scenarist le cunosti doar partial, ca ce chestie sä däm bani pe ditamai deplasarea acolo (sau construitea unor decoruri care sä-l imite pe acolo!), pentru un film care cel mai probabil va aräta ca jocul de-a indienii al copiilor din spatele blocului? ...A, esti tu CONVINS cä meritä? Cä va iesi o capodoperä mondialä cu actiunea în Patagonia, pe care numai noi, românasii, o puteam face? OK! Baftä!
|