|
Dupa cronicile veteranilor de pe acest forum imi expun si eu (timid) tentativa mea de cronica...
„Omul problema” (Den brysomme mannen/The Bothersome Man) este un film norvegiano-islandez multipremiat, in care personajul principal, Andreas (Trond Fausa Aurvag, pe numele lui de star norvegian) se trezeste, fara nici o amintire, ca este adus de nicãieri cu un autobuz intr-un oras modern, curat dar rece. Starea de amnezie a lui Andreas este alinata de surprizele placute care il intampina, cum ar fi faptul ca este angajat imediat (contabil) la o companie de mobila si decoratiuni interioare, primeste o prima grasa de instalare, un apartament select si bineinteles o masina decapotabila.
Cine nu ar vrea sa se trezeasca intr-o buna zi cu toate „problemele” astea pe cap fara sa faca nimic in schimb? Omul nostru problema desigur, care dupa ce asista la un suicid isi taie deliberat un deget in ghilotina pentru hartie, pentru ca apoi seara sa descopere sub bandaj degetul crescut la loc. Si pentru ca viata e trista fara o femeie, lui Andreas ii este foarte usor sa-si gaseascã o jumatate si apoi inca alta. Dar Andreas nu poate trai intr-un oras unde strazile sunt maturate nonstop, oamenii sunt politicosi dar reci, relatiile interumane sunt sterile, nu au nici o profunzime, el vrea o poveste de dragoste, vrea sentimente, mancare cu gust si miros, vrea sa vada si sa auda copii.
Cu mult umor negru, un scenariu (destul de vag) ce aminteste de lumea „scrisa” a lui Kafka, cu replici scurte si surprinzatoare, filmul „Omul problema” se numara printre cele mai bune filme vazute vreodata, pentru ca este profund, dur si comic in acelasi timp, dar mai ales te face sa te bucuri de ceea ce ai si sa fii atent la ceea ce aspiri. Rai sau Iad?
|